CIPRIAN MĂCEȘARU

"E de remarcat faptul că Ţara brânzei a deschis drumul pentru mulţi tineri prozatori de azi. Felicia Mihali a publicat alte două romane, şi ele apreciate de critică, Mica Istorie şi Eu, Luca şi chinezu l, confirmând talentul din cartea de debut, dar autoarea pleacă apoi din ţară, din ţara brânzei, mutându-se în Canada, unde continuă să scrie, dar în engleză şi-n franceză, cărţile sale fiind bine primite atât de public, cât şi de critici." http://oradecluj.oradestiri.ro/scriitoarea-romanca-felicia-mihali-este-in-topul-scriitorilor-din-quebec-cu-romanul-iubita-din-kandahar-voteaza-pentru-ea/#.U-np2Eh4Lxg

Cei care văd în Sfârșitul bahic (Ed. Cartea Românească, 1973), romanul lui Petru Popescu, o scriere slăbită de niscai intervenții ideologice, cred că se înșală. Putea fi vorba despre oricare dintre sistemele politice aberante, ar fi fost același lucru. Este o carte despre regăsirea spiritului, despre libertate, despre frumusețea individualității, căci doar moartea aduce egalitatea între oameni (în acest sens, iată un fragment revelator: "De-aici, din cimitir, am urmărit cum, în focul revoluției, oamenii ard fiecare în felul lui, ca niște lemne bune ori verzi, ca niște metale întregi ori pestrițe. Unii rămâneau ce erau, alții se încovrigau, se înnegreau, se închirceau de nerecunoscut. Apoi veneau cu toții la cimitir, fie la cel evreiesc, fie la celelalte, unde erau în fine egali, toți deopotrivă, frați, nedespărțiți prin nimic, așa cum unii afirmaseră în discursuri lătrătoare că ar fi încă din viață. Aici, discursul devenea adevăr, minciuna - mers firesc al lucrurilor, frumosul ș...

Alice Popescu (n. 27 ian. 1970, Buzău) este cunoscută mai ales pentru articolele publicate în Dilema , Dilema veche , Dilemateca , Observator cultural , dar şi pentru lucrarea (iniţial teză de doctorat) O sociopsihanaliză a realismului socialist , apărută în 2009 la editura Trei, pentru care, în 2010, a primit Premiul de debut pentru eseu acordat de revista România literară . Sfoara de întins rufe (Editura Pandora M, 2013, colecţia – coordonată de Svetlana Cârstean – „Cercul poeţilor apăruţi”) este debutul său în poezie. Mă refer la debutul în volum, căci Alice Popescu a publicat poezie (la 17 ani) în Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului ( SLAST ), apoi în Astra , Contrapunct şi, recent, Dilemateca . Nu voi insista pe tema întârzierii acestui debut. Nu caut să găsesc în această amânare o virtute, o cale exemplară de a înţelege cum să scrii şi să publici poezie (căci nu cunosc cauzele acestei amânări), dar, evident, nici nu o voi acuza pe autoare pentru apariţia...

​ Pentru mine, Cârtiţa de mansardă (Teodora Coman, Casa de editură Max Blecher) este cel mai bun volum de debut din poezia românească a anului 2012, un an care a cuprins şi alte debuturi în poezie reuşite: Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Cartea Românească), Vântureasa de plastic (Marius Chivu, Editura Brumar) sau Începe să doară puţin (Laura Dan, Editura Tracus Arte). Teodora Coman (n. 1976, Sibiu) nu s-a grăbit să publice prima carte şi asta se simte din plin în echilibrul dintre ton şi mesaj. Reglajul pare aproape perfect, nu există discrepanţe care să te arunce „într-un alt film”. Odată intrat în „mansardă”, cititorul nu aude o voce poetică fluctuantă, care să se degradeze sau care să încerce să dea lovituri de graţie, ci o voce bine acordată: „folosesc cuvinte cu greutate moderată/ le pun pe cântar fără haine, ornamente/ fără echipamente de protecţie” (p. 13). Feminitatea din poezia Teodorei Coman aminteşte de acea ...

Ciprian Măceşaru O neaşteptată problemă de sănătate i-a schimbat Ioanei Nicolaie existenţa. Acesta ar fi motorul principal al cărţii Autoimun , însă autoarea îmbracă povestea în hainele literaturii. Ea transformă această experienţă extremă în poezie. "La treizeci şi cinci de ani/ Când boala tânără iese/ În hainele noi, croite cu grijă,/ Le duc pe toate în spate/ Tot subţiindu-mă, ca ele/ Să poată să crească,/ Tot adunându-mă, ca ele/ Să se poată cât mai bine vedea" ("Cursa", pg. 10). Aşadar, o tânără de treizeci şi cinci de ani e lovită de o boală autoimună. La început, "doctoriţa tunsă electric" îi spune: "Nu va ţine nici până în toamnă!" ("Aniversare", pg. 8). După cum veţi vedea, toamna aceasta se va lăsa mult aşteptată. Are loc o confruntare între tinereţe şi răul care surpă trupul, tinereţea pare brusc anihilată de apariţia bolii, organismul o ia razna, se comportă haotic, slăbiciunea fizică ajunge să fie tot mai mare: ...

Se umfla pipota-n mine de mandrie, caci am aparut in antologia "Cele mai frumoase poeme din 2011" (Editura Tracus Arte, 2012), antologie realizata de Claudiu Komartin si Radu Vancu. Coperta este, evident, opera Anei Toma, copertele sale fiind deja "marca inregistrata" (vedeti si copertele cartilor aparute la Casa de Editura Max Blecher), stilul extrem de original al Anei Toma fiind de-acum imediat recognoscibil. Volumul beneficiaza de un Cuvant inainte al lui Radu Vancu si, in incheiere, de un Tablou vivant semnat de Claudiu Komartin. Antologia, impartita in doua sectiuni, "Volumele anului 2011" si "Debutantii", cuprinde 57 de poeti, dintre care 14 fac parte din a doua sectiune (2011 a fost, dp meu dv, un an in care au debutat cativa poeti foarte buni, de care nu cred ca vom mai putea "scapa"). Prin urmare, dupa antologia de anul trecut, in care aveam "Cele mai frumoase poeme din 2010" (Ed. Tracus Arte), iata...

Am fost aseara la Libraria Bastilia, la lansarea cartii lui Angelo Mitchievici, "Decadenta si decadentism in contextul modernitatii romanesti si europene (sfarsitul secolului al XIX-lea, prima jumatate a secolului XX)", aparuta anul trecut la Editura Curtea Veche. Am ajuns cu intarziere (of, defectul meu vechi!), pe Ioana Parvulescu nu am mai putut-o asculta si-mi pare rau, dar i-am putut auzi vor bind pe Sorin Alexandrescu si Ioan Stanomir, precum si pe autorul cartii. Citesc de vreo trei zile fascinat din cartea lui Mitchievici. Omul acesta reuseste sa aiba o privire larga asupra decadentei si a decadentismului, totul este situat foarte bine in contextul social al epocii. Nu este, asadar, doar o carte de istoric literar. Avem si o alta perspectiva, iar asta ii ofera lucrarii o rotunjime care poate satisface atat publicul interesat de literatura, cat si pe cel interesat de lumea in care literatura decadenta "isi facea de cap". Mi s-a parut foarte i...

Dan C. Mihăilescu, Oare chiar m-am întors de la Athos? (Editura Humanitas, 2011). Dan C. Mihăilescu la Athos, efervescentul critic și istoric literar luptându-se cu rigorile de pe Muntele Sfânt, o plecare de frunte a unui om care-și dorește arzător să devină umil, dar care rămâne, fiindcă nu vrea să fie fals, în picioare, în mijlocul celor care îngenuncheau în jurul său, o călătorie inițiatică a unui om care se știe încă atât de nepregătit pentru ea, nedumerit în fața credinței la ușa căreia bate de multe ori ca un tânăr furios, gata să o ia la bani mărunți. Dan C. Mihăilescu la Athos pare să fie „o nepotrivire strigătoare la cer”. Iată un fragment concludent: „Până la 58 de ani, eu am intrat în biserică la vreo cinci, șase nunți și tot atâtea botezuri (de două ori ca naș). În total, cel mult 15 ore de slujbă religioasă. Or, acum, aveam să stau în fața altarului (mai mult în picioare, slujbele fiind, majoritatea, oficiate în grecește!) cam 40 de ceasuri în zece zile!” Și ...

Nu ştiu cine este Marius Ştefan Aldea (n. 1987). Înainte de Simfonia frânei (Editura Herg Benet, 2011) a mai publicat două plachete de versuri, dar consideră că Simfonia frânei reprezintă începutul poeziei lui. Aşa o fi. Cert este că Simfonia frânei e o reuşită. Nu m-ar mira ca această carte să devină o carte de referinţă a noii generaţii de poeţi. Marius Ştefan Aldea dovedește (cel puţin aşa stau lucrurile în Simfonia frânei ) o mare siguranţă. Pur şi simplu imaginaţia sa nu lucrează nicio clipă greoi, totul este foarte curat vizualizat, metaforele sunt proaspete, versurile au o dinamică naturală. Nimic forţat, aşadar. Marius Ştefan Aldea e foarte talentat . Simfonia frânei merită toată atenţia criticilor şi a cititorilor. Bine spune Felix Nicolau: "Văd şi prevăd o promoţie de poeţi lucizi şi cultivaţi printre care compozitorul Simfoniei frânei va străluci". Iată un poem din Simfonia frânei : DOMNIŞOARA A Domnişoara merge legănat domnişoara miroase atât ...

În acest an, dintre poeţii foarte tineri i-am remarcat în special pe Dósa, Hutopila şi Stoicovici. Cartea lui Andrei Dósa (n 1985), Când va veni ceea ce este desăvârşit (Editura Tracus Arte), este, probabil, cel mai bun debut în poezie din 2011. Doar Matei Hutopila (n. 1987) şi/sau Aleksandar Stoicovici (n. 1988) i-ar putea lua faţa lui Dósa. În copci (Casa de Editura „Max Blecher”), Hutopila are o mai bună densitate, o scriitură mai sofisticată, poemele sale sunt viguroase ca mesaj (chiar şi atunci când sunt melancolice) şi colorate ca limbaj (autorul, originar din Bucovina ucraineană, mai exact din Beskizii Huţuli, scrie într-o limbă română pitorească). În schimb, Dósa are idei mai percutante, e (poate) mai modern, are versuri susţinute de-o tensiune imediată, care nu recurge, aşadar, la plutirea pe întinderea molcomă a reveriilor, a amintirilor, a nostalgiilor… Hutopila e prieten cu spaţiul, cu natura, cu trecutul. Dósa e înfipt în prezent, în nervul prezentului, chiar dacă face ...

In Pantera sus, pe clavecin (Horia Garbea, Ed. Tracus Arte, 2011) intalnim o poezie limpede. Fiecare text are claritatea unei efigii, totul e bine conturat si precizat. Parabola si melancolia, simbolismul si patetismul, plus ludicul postmodern (bine strunit, adica fara ingrosari care sa tehnicizeze gratuit poemele, ori care sa duca spre… giumbusluc), fac din Pantera sus, pe clavecin un volum cu un bun tempo, cu o respiratie plina de naturalete. Sunt multe poeme puternice in aceasta carte: zapada si in aprilie, milioane de dimineti, menajeria, filmul pe care l-am mai vazut, trecatorul din karona, lectia de geografie, tinerete si boli, din lift, chu van an spuse . Iata si cateva versuri: „simt cum lumina zilei/ sapa in pieptul meu/ ca un vierme/ sau poate viermele/ e doar sufletul meu/ care cauta sa iasa/ catre lumina” (lectia de geografie). Am intalnit in Pantera sus, pe clavecin si o problema de istorie contemporana. Specificand din start ca nicidecum nu detin aptitudinile si cu...

Am tot auzit vorbindu-se despre Aerobiciclete (Editura Brumar, 2010), volumul de poezie semnat de Bogdan O. Popescu. Unii vorbeau de el cu entuziasm, alţii aruncau neîndurători cu piatra: „ah, BOP scrie precum optzeciştii.” Cei din urmă aveau dreptate. Dar mişto e că şi primii aveau dreptate să fie entuziasmaţi, căci BOP reuşeşte prin talent să se situeze deasupra unui simplu epigonism. Optzecismul trăieşte viguros în poezia acestui continuator. Plăcerea cu care îi citeşti poezia înlătură orice tendinţă de a-l mai încorseta pe autor într-o generaţie sau alta. Până la urmă, pentru a mă gândi departe, foarte departe, cât de tare va mai conta nesincronizarea (prea puţin însemnată ca număr de ani) lui BOP cu autorii optzecişti peste, să zicem, 500 de ani?! Staţi, staţi, nu săriţi, ştiu că nu prea avea cum să se sincronizeze cu optzeciştii, din simplul motiv că e mai tânăr decât aceştia, precum ştiu şi că aruncând cu o aşa generozitate poezia lui BOP peste veacuri, propovăduind supravi...

Ru (Editura Spandugino, 2011; traducere: Alina Șeremet) amintește de Balzac și micuța croitoreasă chineză , celebrul roman al lui Dai Sijie, dar nu pentru că i-ar semăna în ceea ce privește construcția ori stilul (dimpotrivă, din acest punct de vedere sunt foarte diferite), ci pentru că descrie evenimente istorice asemănătoare. Instaurarea comunismului în China, respectiv în Vietnam, țară în care Kim Thúy, autoarea romanului Ru , a locuit în primii ani de viață, a dus la schimbări dramatice. „Reeducarea” burghezilor și a intelectualilor de către noua clasă conducătoare, cea a muncitorilor, a însemnat un proces pe cât de absurd, pe atât de tragic. Meritul ambilor autori este că au reușit să facă literatură din toată această nebunie. Dar în Ru se vorbește și despre fuga unei familii, despre temporara ședere în lagărul de refugiați din Malaiezia, despre drumul până în Canada și despre integrarea în noua și foarte diferita societate, împingând astfel povestea până dincolo de eveni...

Recunosc, cu poezia lui Constantin Abăluță am luat contact mai ales din revistele culturale și niciodată nu am palpitat în mod special când am citit-o. Acum, însă, parcurgând Drumul furnicilor , un volum din 1997, reeditat anul acesta la editura Casa de pariuri literare, am întâlnit un altfel de Abăluță. Textele nu mai au acel suprarealism tumultuos, sunt povești scrise simplu, irigate și ele de un sânge suprarealist, dar care aici nu face decât să dea culoare. Poetul pornește de la lucruri banale (sau limpezi, dacă nu banale) și reușește să atingă profunzimi neașteptate. "Seara am lăsat apa să curgă la baie" - așa începe primul poem din carte, unul dintre cele mai bune. Felul în care Abăluță descrie somnul agitat al personajului este spectaculos: "[...] Adormeam/ și iar mă trezeam, realitate sau vis, apa curgea la baie./ Simțeam cum întineresc, ridurile mi se șterg,/ auzul mi se ascute până când/ susurul apei care curge la baie îmi apare ca bubuitul/ talazurilor mar...

Foarte tânăra Gabriela Toma (n. 1981) scrie o poezie matură, cu intuiții surprinzătoare. Un fel de voce a realității străbate lumea interioară a autoarei. Invers, un halou de sensibilitate sofisticată îmbracă halucinatoriu realitatea. O poezie în care realitatea externă și "realitatea" internă comunică original. Un exemplu: "femeile cocoșate din blocul nostru/ ascultă cheile lovite de uși/ trag cu urechea la orice zgomot/ la tijele din picioarele fratelui meu/ când trece pe culoar:/ între noi doi/ în paharul cu vin/ ultima picătură sună a gol" (vocea). Cântecul geamănului , Gabriela Toma, Editura Humanitas, 2009

*** Mihail Gălă țanu, Diapazonul plictisit , Editura Dominus, 2002. Viața, moartea, iubirea, Dumnezeu... sunt subiecte pe care Gălăţanu le tratează cu multă îndrăzneală, cu o impertinenţă tandră. Paradoxul acesta – atât de puternic exprimat – generează stări confuze în cititori. Autorul se arată a fi ludic şi grav, obraznic şi patetic. Contrariile formează la Gălățanu o materie poetică densă, viguroasă. Totul e scris într-o limbă română minunată. Iată: "pe trupul tău meditaţiile se prefac în vânătăi/ orice rugăciune îţi lasă o vargă pe sâni şi pe pântec/ aum se umple de lapte/ amen de lapte şi sânge" ( Pe trupul tău meditaţiile se prefac în vânătăi ), "Moartea-mi intră pe-o ureche/ şi iese pe alta./ Mă colindă./ Ca pe o casă, din grindă în grindă./ Din uşori în uşori. Şi din oglindă în oglindă" ( Sunt glonţul morţii mele ), "Dacă grâul se ridică frumos/ ca nişte limbi care dau să te pipăie/ este pentru că pământul vrea să te apropie,/ te cercetează...

înger cu viză de canada , Diana Manole, Editura Brumar, 2011 - Cartea asta conţine un ciclu extraordinar: Poemele bunicii (pp. 56-70). Păcat că autoarea nu l-a dezvoltat. Putea face din el subiectul unei singure şi foarte bune cărţi. Nu zic, şi până la pagina 56, şi după pagina 70 avem o poezie cu destule merite, dar textele cu bunica sunt pur şi simplu altceva, ceva mult mai bun. Când le dă voie amintirilor să se reverse în pagină, Diana Manole scrie poeme puternice, ample, bine construite. Iată o mostră: 1. Înmormântarea bunicii Când bunica a murit, îmi venea să râd şi să dansez până pingelele ar fi prins rădăcini iar unghiile de la mâini şi de la picioare mi-ar fi căzut şi ar fi plutit în şanţul plin cu apă dintre morminte ca nişte fluturi îmbulzindu-se către ultima floare grea de polen din Europa de Est. Când mi-a făcut cu ochiul din poza de pe crucea de marmură albă am înţeles c-a venit timpul să te primesc între picioarele mele şi-am luat-o la fugă printre neamu...

Celălalt peşte , Ioan Moldovan, Editura Paralela 45, 2005 - "cu greu m-am smuls şi cu pulpe de pământ m-am cărat", "despre melancolia de a nu lăsa urme", "mâna mea e mâna mamei/ dar nu prea văd bine", "şi-n rest toată vara asta spre bătrâneţe mi-am petrecut-o", "Vorbeam despre vii şi cum mor şi apoi hop nunta/ stăteam cu finul şi lăudam senzualitatea uneia alteia/ o, laude întristate", "Dinţii care se prăpădesc şi-ţi lasă puţin nisip în gură/ ca o patrie înfricoşată/ muzicile fiilor de neîncăput în coşul pieptului bătrân/ de mamă ori de tată/ şi pregătirile, pregătirile/ tăind firele, albind privirile/ albind privirile", "m-am enervat într-o sâmbătă la unu fix", "Gata să adorm sub merii care nu mai înnebunesc", "Îmi mângâi urechile clăpăuge şi/ o clipă am impresia că am luat între mâini capul tatălui meu/ acum mort şi mort de multă vreme/ şi-n timp ce el surâde îngăduitor eu nu ştiu cum să ies/ din a...

„ Târfe/ târfe au devenit cuvintele/ târfe ieftine care se culcă pe/bani puțini/ cu cine vrei și cu cine nu vrei// cuvântul patrie se culcă/ absolut cu toată lumea/ pe bani sau pur și simplu/ pentru promisiuni de tandrețe/ cuvântul viitor ne sărută pe toți pe gură/ de dimineața până seara// dar cea mai insuportabilă târfă/ e cuvântul moarte / fără niciun ban și nechemată/ te așteaptă în pat/ când vrei și când nu vrei/ excitată până la cer umedă până la oase” ( Absolut cu toată lumea ). Poemul de mai sus face parte din volumul La masă cu Marx (un titlu bun, dar care amintește de O beție cu Marx , titlul uneia dintre cărțile lui Mircea Dinescu) publicat recent de Matei Vișniec la Editura Cartea Românească. Așadar, o altă revenire spectaculoasă în poezia românească din ultima perioadă. Ion Mureșan și Ioan Es. Pop au fost, probabil, cei mai așteptați să publice din nou (și, în general, nu au dezamăgit, atât cartea Alcool , cât și unelte de dormit conțin multe poeme extraordinar...