Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2010

Euro-Indo-Arabia de mâine

--> -->Fragment dintr-un interviu cu Neagu Djuvara realizat de Vlad Mixich şi apărut pe HotNews.ro în data de 17 decembrie 2008 (e drept că e un material destul de vechi, dar cred că merită să fie cunoscut de mai multă lume): “Europa de mâine va aparţine arabilor şi ţiganilor. De aceea considerăm că cea mai gravă crimă facută împotriva europenilor de baştină şi a culturii europene este deschiderea largă a porţilor Europei hoardelor barbare şi hămesite de foame din Asia şi Africa, hoarde care vor transforma Europa creştină, civilizată şi prosperă de astăzi în Euro-Indo-Arabia de mâine, în care urmaşii noştri vor putea, probabil, supravieţui pentru câteva generaţii în "rezervaţii"... Iar noi, europenii de rând, stăm cu braţele încrucişate şi ne văicărim de toate ticăloşiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Aşa încât ne merităm soarta, spre ruşinea noastră, a tuturor!”
* Pentru a citi interviul complet, daţi click pe link-ul de mai jos: http://www.hotnew…

MARIO VARGAS LLOSA

La aflarea veștii că Mario Vargas Llosa a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură, mulți dintre noi am reacționat așa: „în sfârșit!”. Recunoașteți, ne cam luasem gândul de a-l vedea câștigător pe peruan. Juriul de la Stockholm părea hotărât să ne uimească încă mulți ani cu alegerile sale, dar iată că de data asta a făcut ce trebuia, poate doar pentru a mai tempera corul acuzatorilor, căci tare mi-e teamă că în anii ce vor urma vom avea iarăși parte de surprize neplăcute. Dar poate că, totuși, nu va fi așa. Există în istoria acestui premiu scurte perioade în care au fost aleși, unul după altul, scriitori excepționali. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în anii ’30, când Luigi Pirandello, Eugene O’Neill și Roger Martin du Gard au fost rând pe rând desemnați învingători. Sau, pentru a veni ceva mai aproape de zilele noastre, adică în anii optzeci, iată o altă serie magnifică: Elias Canetti, Gabriel Garcia Marquez, William Golding. Așadar, se poate. De ce n-ar urma Michel Tournier…

În sfârșit, Nobel pentru Mario Vargas Llosa

Vă vine sau nu să credeți, Mario Vargas Llosa este noul câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură. Cred că juriul de la Stockholm a vrut să demonstreze ceva. Oare nu spuneam cu toții că Vargas Llosa nu o să ia niciodată premiul fiindcă are o orientare politică de dreapta? Tare mi-e teamă că o să urmeze iar o perioadă de vreo 7-8 ani în care vor fi premiați numai scriitori cu o anumită agendă, precum cei care au câștigat premiul în ultimii ani. În fine, să nu vorbesc cu păcat. Să ne bucurăm că omul care a scris Conversație la catedrală, Războiul sfârșitului lumii, Mătușa Julia și condeierul, Orașul și câinii, Casa verde... a luat, în sfârșit, Premiul Nobel.

P.S. - Mulți se arată entuziasmați de faptul că Vargas Llosa a luat Nobelul, dar mă mir că unii dintre ei, deși se laudă că vor REciti opera peruanului, vorbesc despre "ElogiuL mamei vitrege". Cineva chiar spunea că, din opera lui Vargas Llosa, asta e cartea care îi place cel mai mult. Nu vreau să fiu "cârcotaș…

Convorbiri cu Cioran

Cioran recunoaşte că prima lui carte, Pe culmile disperării, cuprinde in nuce tot ce a scris mai târziu. E încă o dovadă a importanţei operei lui româneşti, chiar dacă declară și că volumele publicate înainte de a lua calea exilului sunt „foarte prost scrise”, „instinctiv”, „animalic”. În privința relației sale cu scrisul și cu cititorul, Cioran spune: „Eu unul cred că o carte trebuie să fie realmente o rană, trebuie să răscolească într-un fel sau altul viaţa cititorului. Când scriu o carte, ideea mea e să trezesc pe cineva, să-l biciuiesc”. Pentru ca imediat să se contrazică: „Nu cred niciodată în cititor: scriu pentru mine, pentru a mă elibera de obsesiile mele, de tensiunile mele, pentru nimic altceva”. Dar îşi dă seama de contradicţie şi încearcă să iasă la liman: „Scriu ca să mă uşurez. Or, abia după aceea, meditând asupra funcţiei cărţilor mele, mă gândesc că ar trebui să fie ceva cam ca o rană”. Aşadar, ideea lui, când scrie o carte, e de a se elibera de tensiuni, nu de a-l tre…