Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2015

Cristian Pătrășconiu a prezentat în revista Orizont volumul "Despre nerăbdarea de a fi răbdător"

Elena Donea a prezentat volumul "Despre nerăbdarea de a fi răbdător"

GLONȚUL DE LA CAIRO / LA BALA DE EL CAIRO

Apleacă-te,
culege din drum
cheile femeii omorâte ieri
pe o stradă din Cairo.
Du-te acasă la ea,
deschide frigiderul,
ia o sticlă de bere
și golește-o
dintr-o suflare.
În geam
o să bată încet,
monoton,
o țeavă fierbinte
de pușcă.
Vei sparge sticla
de marginea mesei.
Vei aștepta
cu ciobul în mână
apropierea tiptilă
a glonțului
care ucide femei
la Cairo.


Ciprian Măceșaru 
________________


Inclínate
recoge del camino
las llaves de la mujer a la que mataron ayer en El Cairo.
Ve a su casa,
abre la nevera,
coge una botella de cerveza
y vacíala
de un trago.
En la ventana
golpeará despacio,
monótono,
el cañón ardiente
de un fusil.
Romperás la botella
en el borde de la mesa.
Esperarás
con un cristal afilado en la mano
el acercamiento sigiloso
de la bala
que mata mujeres
en El Cairo.


Traducere în limba spaniolă de Mihai Iacob.
_____________________________________


Foto: Al Youm Al Saabi / Reuters
http://www.nydailynews.com/news/world/egyptian-woman-killed-police-protest-cairo-article-1.2091142 

Două comentarii (în fond niște mici recenzii) despre "Portbagaj" (Editura Trei, 2014) culese de pe site-ul librăriei Cărturești

Gabriela Lupu a prezentat "Despre nerăbdarea de a fi răbdător" (Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru în dialog epistolar) - Ed. Humanitas, 2014 - în România liberă

Dan-Liviu BOERIU a prezentat volumul "Despre nerăbdarea de a fi răbdător" (Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru în dialog epistolar), Ed. Humanitas, 2014

Albert

Avea o gaură-n cap. Se obișnuise cu ea. Până și ceilalţi se obișnuiseră. În fiecare zi mergea în piața din mijlocului orașului. Se rezema de clădirea primăriei și aștepta. Lângă picioarele sale așeza o cutie de tablă. Polițiștii îl lăsau în pace. Devenise un fel de atracție turistică a orașului. Oamenii dădeau năvală să-l vadă. I se dusese vestea în toată lumea. În câteva ore strângea o sumă de bani considerabilă. Nimeni nu pricepea cum poate trăi cu gaura aia în cap. Îl chema Albert și așa se născuse. Doctorii spuseseră că are creierul distrus, că e idiot. Albert nu era idiot. Avea o gaură în cap, atâta tot. Chiar din frunte, până în moalele capului – un tunel. Vedeai cerul prin el. Când nu stătea în piață, lui Albert îi plăcea să picteze. Picta niște peisaje ciudate. E schizofrenic, s-au grăbit iarăși doctorii să afirme. Nu se supăra. Înțelesese demult că oamenii au veșnic o pungă cu venin sub limbă. Nu se gândea la fericire și asta îl făcea fericit. Doar un lucru își…