CIPRIAN MĂCEȘARU

Un mic poem de-al meu (din 2010) rătăcit într-o antologie ("Sexul frumos. Poezie de dragoste") realizată de Marian Oprea și apărută recent la Editura Brumar .

Dan-Liviu Boeriu a scris despre "Focul din tampla" (Ed. Brumar, 2010), un jurnal cultural de care sunt foarte atasat. Ii multumesc! "Sensibil, curios şi introspectiv, Ciprian Măceşaru reuşeşte aici să producă un mic manual al căutării, o coregrafie proaspătă şi scânteietoare a exemplului personal, demn de urmat de către orice om care simte, uneori, că realitatea cenuşie îl strânge în chingi, nelăsându-l să respire. Focul din tâmplă are acest dar: de a-ţi oferi, când te aştepţi mai puţin, o gură de aer proaspăt."  http://danboeriu.wordpress.com/2012/10/14/jurnal-cultural/ 

Camelia Mânzăleanu scrie in revista Corpul T (nr. 5, 2012) despre Străzi interioare (Ed. Brumar, 2011). Îi mulţumesc! Cronica integrală aici: http://www.corpult.ro/ Articles/ ViewOne.aspx?ArticleId=132 Un fragment: "Ciprian Măceşaru îşi autoevaluează subtil, în finalul volumului, propriile-i versuri, atunci când concluzionează: „poemele mele asigură iluminarea străzilor interioare”. Astfel, deşi construit din cărămizi negre, prezen tul volum luminează bulevardul artei, al literaturii şi implicit al culturii după zidurile căreia poetul se simte împlinit. Refuzând să se oprească, acesta se îndreaptă „cumsecade spre finish”, mânat de dorinţa de a critica cât mai explicit lumea în care trăim, azi devenită parcă, mult prea mecanică, abrutizată. De la un ciclu la altul, volumul sporeşte progresiv în intensitate, oferind atât o imagine a „moriştii prezentului zgomotos”, cât şi o perspectivă demnă de interes a istoriei ideologizate şi aprige descrisă în parcul cu lei. Î...

Felix Nicolau scrie în „Luceafărul de dimineață” (nr. 2 / 2012) despre cărțile mele. Îi mulțumesc pentru un text foarte generos (atât ca aprecieri, cât și ca întindere)! "Ciprian Măceşaru a crescut enorm de la un volum la altul. Dacă o ţine în ritmul ăsta, vremurile vor deveni grele pentru confraţi. Depinde doar de cantitatea de viaţă filtrată prin suflet pe care şi-o permite, la care rezistă. Aştept cu interes următoarea lui carte."  http:// www.revistaluceafarul.ro/ index.html?id=3934&editie=161

In sfarsit, un critic (de meserie, cum se zice) scrie (in numarul 3 al revistei Romania literara ) despre "Strazi interioare". Recenzia doamnei Irina Petras este foarte subtila si surprinde toate elementele importante ale cartii. Iata finalul recenziei: "Muzica, pictura, literatura sunt strazi interioare, "pivnita secreta"; umbre, intr-o lume in goana oarba dupa stralucitoarea temporalia . Pe Ciprian Macesaru nu-l poate salva o tulburare , cum s-a sugerat, caci el denunta, deja, miezul celui mai "tulburator" impas al literaturii de azi: lumina scialtica a indiferentei voioase." Ce formula memorabila: "lumina scialtica a indiferentei voioase"! http://www.romlit.ro/recenzii11117

Stelian Țurlea scrie în Ziarul de duminică (nr. 52, 6-12 ianuarie): ”Ciprian Măceşaru Străzi interioare Editura Brumar Al treilea volum de versuri al neobositului autor, cu obsesii permanente, ca orice creator. Cititorul le va descoperi singur. Exemple: "între sânii mari ai iubitei/ căpăţâna mea visează oceane/ şi insule paradisiace// de o mie de ani/ aştept palma care mă va trezi// "răsfăţatule!" îmi spune iubita/ sânii ei calzi îmi vorbesc despre moarte"; "păşesc peste umbră/ şi umbra se mută un pic mai departe// n-am ştiut niciodată cum să smulg/ ca pe nişte măsele stricate/ amintirile negre// soarele arde până în creier/ până în suflet// oraşul străluceşte orbitor/ manechinele adună umbra/ o închid în muzeu"” http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/omul-care-stia-inca-din-burta-mamei-cand-va-veni-apocalipsa-de-stelian-turlea-9125523

Am tot auzit vorbindu-se despre Aerobiciclete (Editura Brumar, 2010), volumul de poezie semnat de Bogdan O. Popescu. Unii vorbeau de el cu entuziasm, alţii aruncau neîndurători cu piatra: „ah, BOP scrie precum optzeciştii.” Cei din urmă aveau dreptate. Dar mişto e că şi primii aveau dreptate să fie entuziasmaţi, căci BOP reuşeşte prin talent să se situeze deasupra unui simplu epigonism. Optzecismul trăieşte viguros în poezia acestui continuator. Plăcerea cu care îi citeşti poezia înlătură orice tendinţă de a-l mai încorseta pe autor într-o generaţie sau alta. Până la urmă, pentru a mă gândi departe, foarte departe, cât de tare va mai conta nesincronizarea (prea puţin însemnată ca număr de ani) lui BOP cu autorii optzecişti peste, să zicem, 500 de ani?! Staţi, staţi, nu săriţi, ştiu că nu prea avea cum să se sincronizeze cu optzeciştii, din simplul motiv că e mai tânăr decât aceştia, precum ştiu şi că aruncând cu o aşa generozitate poezia lui BOP peste veacuri, propovăduind supravi...

Robert Şerban, Mihail Gălăţanu, Ciprian Măceşaru Vineri am vorbit la standul editurii All despre Critica raţiunii inutile şi insuficiente (Jemapel & Jemanfu), o carte de-un umor nebun. Sâmbătă mi-am lansat noul volum de poezie, Străzi interioare (Editura Brumar). M-am bucurat să-i văd în public pe scriitorii Doina Jela, Alexandru Ecovoiu, Andrei Călăraş şi Alexandru Răduţ, pe pictorul Francisc Chiuariu şi pe câţiva dintre prietenii mei. Mihail Gălăţanu şi Robert Şerban au vorbit despre carte. Le mulţumesc celor care au fost prezenţi! Duminică am realizat un interviu cu Matei Vişniec. A ieşit foarte bine. Abia aştept să-l văd tipărit în următorul număr al Accentului Cultural. Iată care e recolta din aceste ultime trei zile ale Târgului: * de la Editura Litera - Muriel Spark, Departe de Kensington ; Saşa Sokolov, Şcoală pentru proşti ; Viorel Zaicu, Întoarcerea ; * de la Editura Herg Benet - Gabriel Andronache, Ich bin ein Berliner ; Dan Stanciu, A cte calde într-un decor negru pe s...

înger cu viză de canada , Diana Manole, Editura Brumar, 2011 - Cartea asta conţine un ciclu extraordinar: Poemele bunicii (pp. 56-70). Păcat că autoarea nu l-a dezvoltat. Putea face din el subiectul unei singure şi foarte bune cărţi. Nu zic, şi până la pagina 56, şi după pagina 70 avem o poezie cu destule merite, dar textele cu bunica sunt pur şi simplu altceva, ceva mult mai bun. Când le dă voie amintirilor să se reverse în pagină, Diana Manole scrie poeme puternice, ample, bine construite. Iată o mostră: 1. Înmormântarea bunicii Când bunica a murit, îmi venea să râd şi să dansez până pingelele ar fi prins rădăcini iar unghiile de la mâini şi de la picioare mi-ar fi căzut şi ar fi plutit în şanţul plin cu apă dintre morminte ca nişte fluturi îmbulzindu-se către ultima floare grea de polen din Europa de Est. Când mi-a făcut cu ochiul din poza de pe crucea de marmură albă am înţeles c-a venit timpul să te primesc între picioarele mele şi-am luat-o la fugă printre neamu...

2004 14 august. Madrid. Aeropuerto de Barajas . Prima bucată de pământ străin pe care calc . Zeci de coloşi înaripaţi sclipesc în soare, unii încremeniți la sol, docili, alții furioși, decolând sau aterizând, sfârtecând aerul și urlând asurzitor. Sunt foarte emoționat. Diseară vom lua trenul spre Barcelona. 15 august. Barcelona. Oricât ai vrea să reacționezi invers față de gloată, primul lucru pe care vrei să-l vezi când ajungi aici este Sagrada Familia . Ieșim de la metrou chiar lângă impunătoarea catedrală. Gaudí a căutat să folosească în opera asta tot ce a învățat; rezultatul (atât cât înseamnă el acum): un amestec bizar de modele ornamentale naturale și elemente ale stilului neogotic și manierist, o construcție înspăimântatoare prin forța geniului, dar nereușită prin “ghiveciul” arhitectural pe care îl propune. Orașul e magic. Un fel de cetate ideală, cu munte, mare, vechi și nou, un animal bizar, fascinant, frumos colorat, vesel, mândru și mai ales nespus de îndră...

Nu ştiu cine e Cătălin Popescu. De curând a publicat la Editura Brumar volumul de versuri intitulat narcosingurătate . Cartea nu conţine o prezentare a autorului. Am căutat pe internet informaţii despre el şi am dat peste blogul catalinpopescu2008.blogspot.com, de unde am aflat că s-a născut pe 29 decembrie 1970, la Videle, că a terminat Facultatea de Litere şi că în aprilie 2010 a citit poezie la Muzeul Literaturii, în cenaclul condus de Tudorel Urian. Cătălin Popescu scrie foarte simplu, nu e încercat nicio clipă de fervori abstracte, nu ne livrează nimic cu pretenţii oculte. E o poezie a singurătăţii pe de-o parte frustrante, pe de altă parte eliberatoare, o poezie despre un Bucureşti deprimant, plin de tomberoane, maidanezi, cerşetori, golani, blocuri imunde..., dar şi o poezie a amintirilor şi a melancoliei. Câteva dintre poeme mi-au plăcut foarte mult: Autobuze , Cina , Moartea la ţară , fotbal , Metallica , bucureşti , Călătorii , Saloane de frumuseţe . Altele, însă, nu m-...

Abia astăzi am descoperit textul de mai jos, semnat de Florea Miu şi apărut în numărul 11/2010 al revistei Ramuri. "Călătoria de probă de Florea Miu Fluxul poetic de care se lasă purtat Ciprian Măceşaru în volumul poeme (Editura Brumar, Timişoara, 2010) este unul benefic pentru autor, care încearcă astfel să se autodefinească liric, să vadă în sine ceea ce nu găseşte în afară. Spirit introspectiv, în continuă căutare a propriului eu, poetul resimte acut solitudinea, resemnându-se a-şi fi unică locuinţă într-o existenţă monadică, lipsită de comunicare. Confesiunile sale tind să dezvăluie un parcurs existenţial singuratic, cu numeroase întoarceri în/ spre sine ori dezarmante retrageri: „Într-o zi/ n-am mai vrut/ să deschid ochii,/ am rămas ca o casă/ cu jaluzelele trase,/ cu ferestrele oarbe,/ aşezat în câmpii nesfârşite ... ” ( Retragerea-n sine ). Alteori fiinţa este privită ca un imobil – confortabil, dar nelocuit – care, fără viaţă în el, se dovedeşte inutil şi i...

În articolul intitulat Poezie şi definire - anul editorial 2010 , publicat pe www.boomlit.com, Răzvan Ţupa scrie: "Accentuând dramatic, formulează poezia Ciprian Măceşaru în poeme (Brumar): ”Cerul, o piele abia jupuită/ atârnă însângerat peste noi.” („Tablou patetic”, p.62). Poezia sa este dublată de apariţia la aceeaşi editură a unui foarte viu jurnal care developează în mod fericit predilecţia pentru vizual şi muzical a autorului, funcţionând ca un adevărat ghid de lectură pentru cartea de faţă." ( http://boomlit.com/poezie-si-definire-anul-editorial-2010/ )

În ultimul număr (35 / 17 septembrie) al revistei România literară , Iulia Iarca scrie despre cartea mea de poeme: „[...] Măceșaru îmbină într-un mod potrivit sinceritatea tonului cu mijloacele inteligente ale unei poezii conștiente. Felul în care imaginile sunt așezate în fața cititorului este pur și simplu politicos: nu îl ofensează cu detalii inutile, nu îl bruschează cu ambiții ermetice. Apoi, exprimă o armonie interioară, în concordanță cu fireștile denivelări ale sensibilității poetice. [...] Este de salutat stilul onest cu care Ciprian Măceșaru își scrie poeziile. Deși nu se imaginează a fi un vârf masiv al poeziei tinere, reușește să se plaseze cu câteva capete deasupra celor care țin morțiș să se vadă astfel.” http://www.romlit.ro/recenzii3510  

„Ce se etalează aici este o sumă forfotitoare, incandescentă, de virtualităţi. Un palpitant spectacol de acumulări, filtrări şi concentrări estetice, derulat în decorul pustiitor al României jalnic-postmoderne, dominate de incultură, grobianism, dezumanizare, o ţară parcă hipnotizată de scrâşnetul lui Caliban: „Stăpâne, luaţi-i cărţile!” Cum să nu admiri necondiţionat aşa o fierbinte coregrafie meditativă, deopotrivă juvenilă şi agil exersată, ingenuă şi experimentată, într-un peisaj uman ireversibil alterat de prostie, rea voinţă, rea credinţă şi neputinţă?” Dan C. Mihăilescu

* S ă - ţ i impui forma, s ă te faci vizibil, s ă evadezi din vertijul general, s ă devii, adic ă , mai puternic decât for ţ a care vrea s ă te surpe, s ă te construie ş ti, s ă te ridici mai repede decât poate haosul s ă te strice, s ă ai o vitez ă în plus. * De ce oare încearcă unii oameni să transforme credința, din mister în doctrină?! Dincolo de mister, credința, supusă exclusiv principiilor rațiunii, nu poate exista decât ca vanitate. * M ă întristeaz ă momentele când gândurile îmi sunt acaparate de lumea obiectiv ă , de banalul cotidian, în defavoarea, a ș adar, lumii subiective. Asta arat ă c ă în metafizica mea, în interiorul meu au fost aruncate ni ș te ancore ale realit ă ț ii obiective. E ca o corupere a spiritului, ca o murd ă rire a lui. Nu po ț i tr ă i f ă r ă s ă interac ț ionezi cu lumea obiectiv ă (poate doar un ascet reu ș e ș te asta), îns ă problema e de a nu-i permite cotidianului s ă dilueze substan ț a ta intim ă . * Poate fi di...