CIPRIAN MĂCEȘARU

http://www.orizzonticulturali.it/it_interventi_Mauro-Barindi-e-Ciprian-Macesaru.html Una post-società ai margini della modernità: Ciprian Măceșaru e la Romania dei nostri giorni (febbraio 2017, anno VII)

Affresco tragicomico, e verosimile, della vasta Romania di provincia, nascosta e sprofondata nelle viscere del tessuto sociale lontano dal baluginio e dalla frenesia delle grandi città,  Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta  (Cartea Românească, Bucarest 2016, pp. 138), agile romanzo di Ciprian Măceșaru, classe 1976, diverte e stupisce facendo abbozzare sulle labbra del lettore sorrisi dal gusto tra l’amaro e l’agrodolce, facendogli provare sentimenti tra l’indignazione e l’incredulità, calandolo in situazioni surrealiste e altre spietatamente reali. Ambientato in un immaginario e apocalittico villaggio, Strâmbeni – e già il nome evoca, suggerisce che vi è insito qualcosa di «strambo» –, popolato da una variegata e variopinta fauna umana, che un regista visionario alla Fellini avrebbe sfruttato (o potrebbe sfruttare) per girare un «Amarcord» attuale tutto romeno, l’autore passa in rassegna i «nuovi mostri» di una post-società incarnita in schemi comportamentali e mental...

http://revistafamilia.ro/februarie-2017/

Cristina Butnaru: "R areori am întâlnit atâta condensare de trăiri, de tipologii umane și de contraste în puțin peste o sută de pagini. Timp de două ceasuri, Ciprian Măceșaru  m-a jonglat printre sentimente și a reușit să-mi fugărească amarul, temporar, doar cu câte un surpinzător hohot de râs. O Românie în miniatură, da, dar una pe care optimista din mine o vrea păstrată în memorie  așa, ca în ,,apele întunecate ale geamurilor" în care ,,păreau să strălucească păstrăvi".  Mi-am înghiţit nodul din gât de la final... cu speranţa că marea de luminiţe din pieţele României a reuşi să spele tonele de steril. " 7 februarie 2017 https://www.facebook.com/cris.butnaru/posts/10208178727962717

" Tot ce scrie Macesaru e re­cog­noscibil, doar ca ambalajul e viu, na­ratiunile alerte, scenetele tonice. Deseori, cum aminteam, chiar cu resurse de irizare poetica. Usor de adaptat, simpatic si dramatic in tuse scurte si precise, textul emite pretentii, sanctioneaza taios si ferm, are umor si ironie. Un roman despre sera umana de langa noi, despre venele unei tari aflata in moarte clinica. Stram­beniul e Romania aflata la reanimare de mult timp, supra­vie­tuind prin aparatele ruginite ale primitivismului, gandit totdeauna ca solutie generala. Me­dicamentul e inghititul in sec, perspectivele intunecate sunt noi motive de aglomerare a carciumii, iar copiii, ei bine, ei nu conteaza." Nr.544, 21-11-2016 http://www.suplimentuldecultura.ro/index.php/continutArticolNrIdent/Cronica%20de%20carte/11772

" Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta , cel mai recent roman al lui Ciprian Măceşaru, ar putea fi caracterizat drept încă una din producţiile minimaliste, insolite, intense şi uşor derutante care-l caracterizează pe originalul scriitor. Romanul este greu de clasat, putându-se revendica deopotrivă de la experimentele moderniste ale unui Mircea Horia Simionescu, de la distopismul ironic al unui Groşan,  dar şi de la optzecismul clasic al prozaicului şi omului comun, de factură nedelciană. Cel mai probabil, câte puţin din toate acestea se regăseşte în romanul lui Măceşaru. Dar, distilând toate aceste experimente şi experienţe textuale (C.M. este nu doar un foarte bun scriitor, ci şi un excelent şi foarte divers cititor), textul lui Măceşaru reuşeşte acea simplitate stilistică şi savuroasă care este semnul unui talent autentic, stăpân pe mijloacele sale. Este tonic, plin de viaţă, reconfortant, o adevărată plăcere la lectură." Vineri, 4 noiembrie 2016 http://cas...

"Cu umorul picant şi ironia contaminată suprarealist a lui Bohumil Hrabal deasupra, cu vecini mai bătrâni precum Nicolae Velea şi Ion Băieşu, ori mai tineri, ca  Sorin Stoica şi Mimi Brănescu, satul Strâmbeni pe care Ciprian Măceşaru îl propune ca metonimie a României de azi îşi desfăşoară geografia belalie între cruzime, grotesc şi funebru, între prostie, viclenie, abulie şi demonie, între violenţă şi iresponsabilitatea frizând demenţa. Fiecare îşi râde de fiecare, toată lumea bate şi înşeală pe toată lumea, autoritatea minte, fantazează megaloman şi alterează tot ce atinge. Se violează, se ucide, victimele se sinucid, satul se visează republică autonomă, iar nebunii, după ce joacă în rol de Nemesis, ajung să meargă cu bicicleta pe sub mormintele din cimitir."

https://cimbruliterar.wordpress.com/2016/09/25/trecutul-e-intotdeauna-cu-un-pas-inaintea-ta/

http://www.polirom.ro/catalog/carte/trecutul-e-intotdeauna-cu-un-pas-inaintea-ta-6142/

Ciprian Măceşaru O neaşteptată problemă de sănătate i-a schimbat Ioanei Nicolaie existenţa. Acesta ar fi motorul principal al cărţii Autoimun , însă autoarea îmbracă povestea în hainele literaturii. Ea transformă această experienţă extremă în poezie. "La treizeci şi cinci de ani/ Când boala tânără iese/ În hainele noi, croite cu grijă,/ Le duc pe toate în spate/ Tot subţiindu-mă, ca ele/ Să poată să crească,/ Tot adunându-mă, ca ele/ Să se poată cât mai bine vedea" ("Cursa", pg. 10). Aşadar, o tânără de treizeci şi cinci de ani e lovită de o boală autoimună. La început, "doctoriţa tunsă electric" îi spune: "Nu va ţine nici până în toamnă!" ("Aniversare", pg. 8). După cum veţi vedea, toamna aceasta se va lăsa mult aşteptată. Are loc o confruntare între tinereţe şi răul care surpă trupul, tinereţea pare brusc anihilată de apariţia bolii, organismul o ia razna, se comportă haotic, slăbiciunea fizică ajunge să fie tot mai mare: ...

O maaaare surpriză. În nr. 666 :) al revistei Observator cultural a apărut o cronică la romanul meu, Superhero (Ed. Cartea Românească, 2012), scrisă de Cristina Manole, pe care nu o cunosc, dar căreia îi mulţumesc. Un fragment: "O poveste conjugală ce se consumă într-un Bucureşti la îndemâna noastră. Locuri, case, străzi – oare chiar există un anticariat pe strada Arghezi? –, parcuri, dar şi oamenii care populează oraşul. Romanul realist-capitalist al lui Măceşaru. O scriitură bine articulată, pe un fundal de fine observaţii despre natura umană. Un cuplu tânăr parcurge toate fazele amorului, de la tandreţuri şi duioşii la violenţe verbale, pe fondul unei existenţe percepute ca mediocre. [...] Se pare că o nouă generaţie de furioşi (români de această dată, şi nu britanici) bate la uşile (marii?) literaturi. http://www.observatorcultural.ro/*articleID_28382-articles_details.html

A scris despre Superhero, in Ora de Cluj (27 aprilie), celebra "terorista" Luciat. Sunt de multa vreme admiratorul ei. Am regretat (alaturi de multi altii) faptul ca a decis sa nu continue activitatea pe blogul ei, dar sunt bucuros ca acum scrie pentru Ora de Cluj. A inteles perfect care e miza romanului meu. Luciat face o analiza echilibrata a romanului, vazand atat partile bune ale cartii, cat si pe cele mai putin reusite. Ii multumesc! Două fragmente din cronică: "O citeşti rapid şi, chiar dacă nu rămâi cu mare lucru, n-ai nici un motiv s-o arunci pe pereţi la final. Conţine şi o intrigă interesantă: tânărul ambiţios (lucrează la o editură), departe de a-ţi cerşi simpatia (ca alte personaje asemănătoare din romane recente), se dovedeşte de-a dreptul antipatic până spre final, după ce, ros de invidii de scriitor ratat, fură manuscrisul unui alt autor (memoriile unui bătrân care moare la timp) şi-l publică sub numele lui." "Referinţele la Kafk...

Domnul Stelian Turlea scrie in Ziarul de duminica despre Superhero. Ii multumesc! http://www.zf.ro/ ziarul-de-duminica/ un-furt-literar-si-o-carte-roma neasca-in-40-000-de-exemplare- de-stelian-turlea-9572398  

In Art Act Magazine, Cristi Ardelean scrie cu pricepere despre Superhero. Recunosc, am fost emotionat sa constat cat de bine mi-a inteles cartea. Ii multumesc!   Un scurt extras din cronica sa: „maniera în care acest roman este scris: nu mă sfiesc să o spun, neîndoielnic una matură, coaptă, și teribil de inteligentă.”   Articolul integral, aici: http://artactmagazine.ro/ el,-raskolnikov-superhero,-cipr ian-mace-aru.html

Dan-Liviu Boeriu a scris despre Superhero pe blogul sau. Ii multumesc! E o cronica cu destule parti contondente, dar cu o tenta generala pozitiva. Iata fragmentul de final, fragmentul din care ies cel mai bine (ce altceva puteam sa aleg :) ): "Ciprian Măceşaru se plimbă cu o dexteritate remarcabilă în registre diverse; trece cu u şurinţă de la proza introspectivă la satiră, de la dialogul concentrat la tabloul panoramic. Am citit romanul cu mare plăcere, mai ales datorită faptului că îi lipseşte cu desăvârşire dorinţa de epatare, atât de prezentă la mulţi autori (încă) tineri de la noi. O carte mică, dar vioaie, cum s-ar zice." Pentru cine doreste sa citeasca textul integral, iata unde il poate citi: http://danboeriu.wordpress.com/2012/04/07/antierou/

Sever GULEA scrie pe blog.libris.ro despre Superhero (o cronica foarte buna, atat ca scriitura, cat si ca analiza. Sever Gulea, iti multumesc!) "Ciprian Măceșaru scrie un roman de debut surprinzător în care, chiar dacă potențialul narativ al poveștii ar fi fost mult mai mare (romanul nu are în fond decât 150 de pagini), se intrevad cat se poate de limpede analiza succinta a unei obsesii, într-o lume suprapopulata de supereroi bovarici (cu față de antieroi neputinciosi) și mai ales  atât de puține posibilități de mântuire…" Întreaga cronică, aici: http://blog.libris.ro/2012/04/ 04/superhero/    

Bogdan Munteanu a scris pe hyperliteratura.ro despre Superhero. Ii foarte multumesc (vorba baietilor de la Ura de dupa usa)! "Am ajuns să mă întreb: de ce, de ce oare, în condiţiile în care supereroul apelează la vicleşug, plagiază, fură în stil mare, nu mi-a devenit antipatic? Ei, aici cred că intervine ştiinţa autorului, care, deşi îşi ridiculizează personajul, îl apropie de cititor, încărcându-l cu trăiri şi percepţii comune fiecăruia dintre noi, şi, de asemenea, cu doze bine controlate de inteligenţă şi ironie." http://hyperliteratura.ro/ superhero-de-ciprian-macesaru/  

„Superhero, de Ciprian Măceşaru […] e o carte bine scrisă, cu umor, cu frază sigură şi dialoguri autentice (le auzi pe măsură ce le citeşti) şi se citeşte cu plăcere. Are umor, dar şi profunzimi ce se dezvăluie încetul cu încetul, într-un dozaj făcut profesionist.” Radu Pavel Gheo, 25 martie 2012, http://romaniacurata.ro/cultura-si-natura/