CIPRIAN MĂCEȘARU

Penultima zi de târg. Atmosferă animată, dar nu chiar nebunia la care m-am aşteptat. Am reuşit minunea să nu-mi cumpăr nicio carte. Ca într-o stare de sevraj, strângând din dinţi, am preferat să stau mai mult de vorbă cu oamenii, să asist la lansări, ignorând rafturile cu "droguri".

Ieri, vineri, a treia zi de Bookfest. Nu cu mult mai multă lume decât în primele două zile. Am luat jurnalul lui Cărtărescu. Am citit câteva pagini din el. Pare foarte mişto. Deşi cartea se numeşte ZEN , MC muşcă mai tare ca niciodată. Tracy Chevalier: "mediocră" (p.11); despre Falconer , romanul lui John Cheever: "doar câteva pagini merită citite din Falconer " (p.17); despre "Ispăşire" (romanul lui Ian McEwan): "nimic, nimic demn de cât de mic interes", o carte "inutilă" (p. 26), despre Dogville , filmul lui von Trier: "o glumă nereuşită" (p.27)... Mi-am mai procurat: Mica dietetică - Alex. Leo Şerban, Necunoscutul - Julien Green, Veranda cu frangipani - Mia Couto (Editura Art); Jilţul vulturului - Carlos Fuentes, Recviem pentru un cui - Olga Lossky (Editura Curtea Veche); Balada de la Narayama - Shichiro Fukazama, S - John Updike (Editura Univers).

Azi, 19 noiembrie, la Târgul de Carte Guadeamus, lansarea volumului AER CU DIAMANTE, reeditat la Editura Humanitas.

20 de ani de Humanitas! Importan ţ a pe care a avut-o editura lui Gabriel Liiceanu în cultura noastră după Revolu ţ ia din 1989 nu cred că în viitorul apropiat poate fi egalată de vreo altă editură românească. A existat în rândul cititorilor o fascina ţ ie greu de descris acum, când entuziasmul s-a mai domolit, când apari ţ ia unor căr ţ i de Cioran, de E. Ionescu ori de Eliade nu mai înseamnă un act de recuperare a ş teptat cu sufletul la gură. Realmente cu sufletul la gură. În ceea ce mă prive ş te, pe lângă căr ţ ile autorilor deja aminti ţ i, n-am să uit cu ce voluptate imensă am citit Nostalgia lui Cărtărescu (desigur, volumul a apărut mai întâi la Cartea Românească, în anul 1989, cu titlul Visul , o variantă incompletă, dar abia edi ţ ia de la Humanitas devine cu adevărat cunoscută), apoi Travesti (să mă ierte domnul Liiceanu, căci am citit cartea asta în timpul programului – pe atunci eram angajat la Humanitas) ş i toate celelalte căr ţ i ale autorului. A mai fost...

“NU COSTĂ MULT LIBERTATEA. SCUMPĂ ESTE PĂSTRAREA EI.” - Domnule Alexandru Ecovoiu, am sentimentul că în spaţiul literar românesc unii încă vă judecă literatura cu o încrîncenare nefirească, avînd în vedere că e vorba totuşi de o operă de ficţiune. Dintre volumele pe care le-aţi publicat, romanul Sigma a produs cele mai multe discuţii, dar, după cum zicea Marius Chivu în cronica din Revista 22 , “pentru destinul romanului, un scandal – fie el şi literar – e binevenit”. Aşadar, vă rog să îmi spuneţi care este miza acestui roman? Care este mesajul său? - Încerc să fac abstracţie, nu răspund atacurilor. Mă aşteptam. Un risc asumat atunci cînd am scris. Important este faptul că marea majoritate a celor în drept să facă judecăţi de valoare au cu totul altă atitudine. Cărţile mele sînt citite, discutate în diverse moduri. Reeditate. Traduse. În Germania, Saludos şi Cei trei copii-Mozart sînt la a doua ediţie. În scurtă vreme, vor fi cîteva surprize... Cineva, citind ceea ce s-a...

“EU NU VORBESC, ORICÎT DE SOFISTICAT, DESPRE TRECUTUL MEU REAL, CI CONSTRUIESC TRECUTUL PE MĂSURĂ CE SCRIU” - Domnule Cărtărescu , sînteţi , asemenea lui Proust , în căutarea timpului pierdut . Nu vă e teamă că impresionantul travaliu din Nostalgia ş i din Orbitor vă v-a epuiza ca scriitor ? - Întrebarea asta mi s-a pus şi după Nostalgia , şi după Travesti , şi după primul volum din Orbitor , şi este pentru mine ciudată şi inadecvată, pentru că un scriitor nu are-n sine, undeva, un rezervor din care tot consumă pînă se epuizează. Nici o frază a lui n-a existat deja în mintea sa înainte să fie scrisă. Scrisul vine scriind. Da, cărţile mele vorbesc şi ele despre timp, trecut, memorie, dar, spre deosebire de Proust, eu nu vorbesc, oricît de sofisticat, despre trecutul meu real, ci construiesc trecutul pe măsură ce scriu, printr-un demers care nu are nimic de-a face cu psihologia. Nu e memorie afectivă, ci memorie virtuală. Monumentul proustian e un mormînt ...