Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Polirom

MOARTEu

--> În zahăr de pepene (Editura Polirom, 2004, traducere de Liviu Bleoca) e o aiureală simpatică, poetică, o distopie scrisă de Richard Brautigan (nu mă dau în vânt după beatnici, dar autorul acesta e un nebun magic). Pagină după pagină, citeam ș i nu-mi venea să cred în ce fel de lume mă aruncă americanul, o lume în care aproape totul e făcut din zahăr de pepene, în care soarele e ba ro ș u, ba auriu, cenu ș iu, negru, alb, albastru sau cafeniu. Ș i-n lumea asta exista un loc numit MOARTEu, un fel de casă à la Hundertwasser dusă la extrem, în care natura continua să existe la fel ca afară. Prin camera de zi trecea un râu de-a lungul căruia erau în ș irate canapele ș i felinare. Tot aici întâlnim copaci ș i bolovani. O altă încăpere ț inea loc de păstrăvărie ș i de sală de dans. Apoi mai exista o Uzină Uitată, întinsă „pe o suprafa ț ă pe care nu putem ș i nici nu vrem să o străbatem” ș i-n care erau depozitate tot felul de lucruri uitate. Încearcă oare autorul să sugereze ...

Este sau nu este Ion

Herta Muller s-a nascut in Romania, a publicat aici mai multe carti in limba germana, apoi, in 1987, reuseste sa ajunga in Germania, unde-si continua viata de scriitoare . Este sau nu este Ion reprezinta unica ei carte scrisa (de fapt, realizata ca un fel de colaj cu cuvinte decupate din ziare si reviste) in limba romana.

Bestiarul lui Julio Cortázar

Julio Cortázar, volumul de debut, Bestiar (Editura Polirom, 2009, traducere de Tudora Șandru Mehedinți), povestiri, realism magic, adică ai senzația că ți se spune ceva, dar totul e doar vrăjeală, o vrăjeală foarte inteligentă, de mare scriitor, un fel de coșmar în care realismul și fantasticul, naturalul și bizarul se îmbină în cel mai firesc mod până te ia amețeala. Unul varsă iepurași pe gură, alții cresc mancuspii. Nu știți ce e aia o mancuspie? Ei bine, aflați că e un animal imaginat de Cortázar. O femeie urcă într-un omnibuz. Toți pasagerii au buchete cu flori și o privesc ciudat. Ei îi e frică. Apoi mai urcă cineva: un bărbat. Nici el nu are flori. Se așază lângă ea. Șoferul omnibuzului se năpustește fioros asupra lor, dar reușesc să se salveze. Alina Reyes, o femeie bogată, trăiește în „cea de departe”, o întâlnește pe un pod din Budapesta, e o cerșetoare, o îmbrățișează, rămâne în ea, o privește cum pleacă pe Alina Reyes, frumoasa în taior albastru, care nu mai e ea, căci ea ...