Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2015

PÂNĂ CE N-AI MAI PUTEA RESPIRA

Blocul nostru e nostalgic după comunism, își taie singur apa, lumina și gazul, în momentele astea noi înjurăm în șoaptă, să nu ne audă careva, să nu ne audă
>
în fața blocului nostru, între tomberoane, se construiește, în sfârșit, o catedrală. vom fi mântuiți, vom fi mântuiți!
>
știu cum îi cheamă pe toți copiii din cartier, mamele îi strigă din 5 în 5 minute, îi cheamă la masă
>
betoanele orașului se înnegresc și oamenii pur și simplu preferă să doarmă mai mult. ploua fără milă, nu ne mai rămâne decât să învățăm limba germană, în general să ne chinuim cu ceva
>
uneori, lucrurile rămân nerozolvate, se adună între dimineți și cafele. jocul tău cu șuvița răsucită pe deget nu-mi mai ajunge ca să capăt curaj. ceaiul nu se răcește, oricât de mult aș aștepta. țigara ta lungă străbate bucătăria, mă îngroapă în scrum
>
de ziua noastră ne dăruim ursuleți: eu unul de plus, tu unul de minus. ne așezăm apoi pe canapea, eu de-adevăratelea, tu doar în mintea mea
>
de crăciun am împodobit bradul, am pus și cei doi…
Bătrâne,
să nu-ți fie teamă,
conduc o basculantă cu sânge.
Când mă vei chema, îți voi umple
instalația, doar să nu fie
în pauza de masă
sau noaptea, când dorm.
Bătrâne, să nu-ți fie teamă,
sângele e numai un pic stricat,
mai poate fi folosit, la unul ca tine
nici n-o să se vadă.
Când te plimbai prin oraș,
morții ieșeau veseli din cimitir,
ca dintr-un cinematograf,
după un foarte bun film de groază.
De ziua noastră
ne-am dăruit ursuleți:
eu unul de plus,
tu unul de minus.
Ne-am așezat apoi pe canapea,
eu de-adevăratelea,
tu doar în mintea mea.
"Duminică, 20 decembrie, la ora 12.00, din sacul cu surprize al librăriei Humanitas de la Cișmigiu vor ieși două povești spuse celor mici în timp ce părinții răsfoiesc cărți și răscolesc zona de jocuri și jucării, în căutarea celor mai crăciunești cadouri.
Ciprian Măceșaru va citi fragmente din cartea "Super! Sunt un gândac!" și îi va învăța pe copii să deseneze un personaj-gândăcel, cu antene și trei perechi de picioare. Ne jucăm apoi de-a Motanul încălțat, făcând împreună cu actorii George Pupăză și Răzvan Teodorescu o excursie prin lumea imaginată de Charles Perrault, într-una dintre cele mai frumoase povești spuse vreodată.
Intrarea este libera, iar cadourile alese de părinți vor avea o reducere de 10%."

Jovi Ene a scris (pe filme-carti.ro) despre "Super! Sunt un gândac!"

Jovi ENE (8 decembrie 2015):
"Ciprian Măceșaru a reușit ceea ce și-a propus, să ajungă cu ușurință atât în inima copiilor, cât și în mintea adulților, pentru că povestea sa are cursivitate, are umor și încântă pe orice om deschis și suficient de isteț. Iar ilustrațiile sunt la fel de faine, le-am văzut cu atenție și ne-am imaginat lumea povestită prin intermediul lor."
http://filme-carti.ro/carti/carti-pentru-copii-super-sunt-un-gandac-de-ciprian-macesaru-53434/

Au fost acordate premiile revistei ACCENTE (ediția a III-a)

Câștigătorii PREMIILOR ACCENTE, ediția a III-a
(2014, debut) sunt: - CRISTINA ANDREI, "Abonatul nu poate fi contactat", Editura Nemira (proză); - ȘTEFAN IVAS, "mila schimbă gustul cărnii", Casa de Editură Max Blecher (poezie). Premiile acestei ediții sunt oferite de Odilia Roșianu, căreia îi suntem recunoscători. JURIUL a fost format din:
Dana Jenaru (Președinte),
Dan-Liviu Boeriu,
Ciprian Măceșaru. Debuturile luate în calcul pentru Premiile Accente nu sunt neapărat debuturi absolute, ci pot fi doar debuturi într-un anumit gen.
Premiile ACCENTE au două secțiuni: poezie și proză. Felicitări tuturor celor nominalizați!
POEZIE:
Emanuela Ignățoiu-Sora, "Ingluvii", Editura Charmides;
Ștefan Ivas, "mila schimbă gustul cărnii", Casa de Editură Max Blecher;
Merlich Saia, "Garda de corp", Editura Tracus Arte.
PROZĂ:
Cristina Andrei, "Abonatul nu poate fi contactat", Editura Nemira;
M. Duțescu, "Uranus Park", Editura Polirom;
Radu Găvan,…

Citesc poezie

Premiul Tiuk! 2014 (secțiunea ScurTiuk) pentru "Portbagaj" (Editura Trei)

Doru Căstăian, pe BookHub (4 dec. 2015), despre "Debaraua cu simțuri"

Doru CĂSTĂIAN: Poezia din acest volum este expresia simplă a unei lumi interioare complicate, este, în termeni brâncuşieni, complexitate rezolvată. Ea dezvăluie, dar nu salvează nimic (nici viitorul şi nici trecutul): „Ambulanţa aleargă/înnebunită/de la unul la altul/dar ajunge mereu/prea târziu.” („Scrisoare către tata”). https://bookhub.ro/debaraua-cu-simturi-de-ciprian-macesaru/

a.g. secară, în cotidianul "Viața liberă" (27 noiembrie 2015) din Galați, despre "Locul în care n-am ajuns niciodată"

a. g. secară: "Ciprian Măceşaru este, indiscutabil, un ludic care doreşte ca „supranaturalul” (aşa se numeşte un poem, mai toate fiind de mică întindere, esenţializate, dacă vreţi) să existe!"
http://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/72557-cronica-de-carte-super-sunt-o-carte

27 noiembrie 2015, Brașov

Bă cefereule, trenul trebuia să plece la 20.38, dar pleacă la 21.20. Buuuun, am înghețat ca un rahat, n-ai anunțat nimic. Ba da, la și 15 ai anunțat: "trenul va pleca de la linia 3. Poftiți în vagoane!" Ne-am uitat ca tâmpiții, toți cei de pe peron, la linia pustie. "Poftiți în vagoane!" Pfui! Cefereule, tu faci mișto de noi?! În sfârșit, sosește trenul, vijelios nevoie mare. Am loc în vagonul 1. Un' te duci, bă?! Alerg, dar primul vagon de după locomotivă nu e vagonul 1, ci 4. Îl întreb pe naș care-i treaba. "Vagonul 1 e ultimul", îmi răspunde. Alerg spre coada trenului. Urc în vagon. Am locul 65. În vagon, haos. O groază de oameni se-nvârt ca niște găini bete. Curând înțeleg despre ce e vorba și încep să mă port ca ei. Scaunele au fost numerotate într-o ordine pe care n-o poți înțelege decât dacă citești în stele. 168, 45, 78, 90, 72, 43 și tot așa. Ne ciocnim unii de alții, bombănim, cei cu multe bagaje par gata să explodeze. În mod miraculos, ne g…