CIPRIAN MĂCEȘARU

Poetul Claudiu Komartin reuşeşte să fie inovator fără a se feri (aşa cum fac mai toţi colegii lui) de căldura poeziei vechi, astfel că textele sale sunt străbătute de catifelate momente romantice, precum şi de viguroase tuşe expresioniste. Combinaţia e de mare efect. În ciuda trend -ului actual, autorul nu refuză plonjonul în emoţiile cele mai fireşti, nu încearcă să ne livreze morga unui poet care, ca o navă spaţială, transgresează lumea. Dozajul acestor trăiri atât de profund umane e foarte bine stăpânit, poezia nu pierde aproape niciodată din prospeţime, păstrându-şi orginalitatea. Un anotimp în Berceni (Editura Cartier, 2010) este un volum remarcabil, cu texte sofisticate ce-ţi rămân întipărite în minte, o calitate pe care poezia actuală nu prea o mai are. Desigur, există un contrast destul de puternic între tematica secţiunii intitulate Poemele cu tătuca şi cea din celelalte secţiuni, dezechilibrând un pic întregul ( Poemele cu tătuca , sporite ca număr, ar fi putut const...

--> Poezia lui Komartin ț ine de un existen ț ialism melancolic. Autorul înfă ș oară în straturile textelor sale pove ș ti sau sentimente crude, parcă abia scoase din pântecul min ț ii, nu se teme să se arate vulnerabil, gata să- ș i frângă gâtul de muchia vie ț ii, nu caută să- ș i escaladeze propria dimensiune umană pentru a- ș i croi alta, neadevărată. Komartin nu scrie o literatură prin care să- ș i falsifice personalitatea. Autenticitatea, intimitatea ș i profunzimea dau multora dintre poeziile sale o greutate excep ț ională.