CIPRIAN MĂCEȘARU

Alexandru Buzică în dialog cu Alex Ștefănescu, material difuzat la Radio România Cultural în data de 8 martie 2012. Alex Ștefănescu (despre „Superhero”):  „Primul lucru care îmi place la această carte este că nu este plictisitoare. M-am săturat să citesc cărți cu pretenții, dar pe care abia aștept să le termin sau pe care nici măcar nu am răbdarea de a le citi până la capăt. Este o carte scrisă cu plăcere, iar această plăcere se transmite și cititorului care, la rândul lui, o citește cu plăcere.”

Prima zi de Bookfest. Lume puţină. Rău pentru expozanţi, bine pentru vizitatori. M-am întors acasă cu o pradă consistentă: John Dos Passos, Trilogia SUA * Paralela 42 ; Julian Barnes, Puls ; Alberto Manguel, Istoria lecturii (Editura Nemira); Nicolae Iorga, Scrisori de femei ; Nae Ionescu, Drumurile destinului românesc ; Antoine Vitkine, Mein Kampf. Istoria unei cărţi (Editura Vremea); Louis-Ferdinand Celine, Convorbiri cu Profesorul Y ; William Burroughs, Tărâmurile Vestice şi Ghemul fundăturilor ; Leonid Andreev, Nălucile ; Radu Petrescu, Prezent şi în acelaşi timp străin. Jurnal 1977-1982 (Editura Paralela 45); Anne Tyler, Busola lui Noe ; Jonny Halberg, Potopul (Editura Univers), Petros Malamidis, Cugetări în grădina sacră a mării (Editura Eikon); Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: CARAGIALE - o carte eveniment, despre care se va scrie enorm, sunt convins (Editura Humanitas). Am auzit că vineri apare un nou volum din jurnalul lui Cărtărescu ( Zen. Jurnal 2004-20...

Ca să te distrezi citind Cum te poţi rata ca scriitor (Editura Humanitas, 2009) e nevoie de un singur lucru: să ignori sentimentul de milă care te încearcă faţă de autorii comentaţi de Alex Ștefănescu. Eu, drept să vă spun, m-am amuzat fără oprire (vai, sunt un ticălos!). De cele mai multe ori, criticul se foloseşte de umorul involuntar al scriitorilor, comentând sugestiv fragmente alese din „operele” acestora, ca în exemplul următor: „Protagonistul romanului o găzduieşte la un moment dat, în propria lui locuinţă, pe o femeie frumoasă, Mădălina, şi, ca în atâtea romane (sau filme) americane, îi respectă intimitatea. Ea rămâne în sufragerie, în timp ce el, discret, se retrage în dormitor. Iată însă că femeia îi bate la uşă: "- Am nevoie de un prosop."; Bineînţeles, eroul lui G.P. nu profită de ocazie. Îi spune de unde poate lua un prosop şi se culcă singur în patul lui. Aici apare însă şi un element de originalitate: întins în pat, bărbatul se întreabă dacă femeia va găsi ...