eram gata, m-am dus să mor de ficat, dar în salon 4 bolnavi mult mai bătrâni decât mine vorbeau despre "cât de bine arată şi-acum sophia loren". cumva asta mi-a fost de ajuns, m-a pus pe picioare, "numai să vrei", îmi spuseseși în ultima noapte. m-am ridicat, aproape ca lazăr, şi am ieşit din spital. pe stradă treceau picioarele sophiei loren, apoi sânii ei, gâtul, ceva mai târziu ochii, ca nişte bucăţi dintr-un adevăr mult mai simplu decât tot ce-mi închipuisem până atunci despre viaţă. ___________ Din vol. Roșu pentru pietoni (Ed. Charmides, 2012)
- scriitor -