Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2012

***

eram gata, m-am dus să mor de ficat, dar în salon 4 bolnavi mult mai bătrâni decât mine vorbeau despre "cât de bine arată şi-acum sophia loren". cumva asta mi-a fost de ajuns, m-a pus pe picioare, "numai să vrei", îmi spusesei în ultima noapte. m-am ridicat, aproape ca lazăr, şi am ieşit din spital. pe stradă treceau picioarele sofiei loren, apoi sânii ei, gâtul, ceva mai târziu ochii, ca nişte bucăţi dintr-un adevăr mult mai simplu decât tot ce-mi închipuisem până atunci despre viaţă. nu mai eram poetul-vodcă, nu mai eram poetul-moarte, de-acum eram poetul-sophia loren. am fugit până la tine mai repede decât orice tramvai, autobuz sau metrou, te-am găsit aruncând pieile pe care le lăsasem în urmă, pieile mele vechi, de poet-drac. mi-ai zâmbit şi ai plâns, te-ai adâncit în braţele mele şi a fost bine, şi a fost prima oară.
(ciprian măceşaru)