înger cu viză de canada , Diana Manole, Editura Brumar, 2011 - Cartea asta conţine un ciclu extraordinar: Poemele bunicii (pp. 56-70). Păcat că autoarea nu l-a dezvoltat. Putea face din el subiectul unei singure şi foarte bune cărţi. Nu zic, şi până la pagina 56, şi după pagina 70 avem o poezie cu destule merite, dar textele cu bunica sunt pur şi simplu altceva, ceva mult mai bun. Când le dă voie amintirilor să se reverse în pagină, Diana Manole scrie poeme puternice, ample, bine construite. Iată o mostră: 1. Înmormântarea bunicii Când bunica a murit, îmi venea să râd şi să dansez până pingelele ar fi prins rădăcini iar unghiile de la mâini şi de la picioare mi-ar fi căzut şi ar fi plutit în şanţul plin cu apă dintre morminte ca nişte fluturi îmbulzindu-se către ultima floare grea de polen din Europa de Est. Când mi-a făcut cu ochiul din poza de pe crucea de marmură albă am înţeles c-a venit timpul să te primesc între picioarele mele şi-am luat-o la fugă printre neamu...
- scriitor -