Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Radu Petrescu

Reverenţă pentru MHS

Am primit de la criticul Ion Bogdan Lefter mesajul de mai jos şi sunt foarte trist. "În zorii zilei de 18 mai 2011 s-a stins din viaţă, în Bucureşti, Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române dintotdeauna. S-a născut pe 23 ianuarie, la Tîrgovişte. Alături de Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, a făcut parte din aşa-numita „Şcoală de la Tîrgovişte”, care a deschis drumul postmodernismului românesc. Impunătoarea operă a lui Mircea Horia Simionescu, compusă din numeroase romane, nuvele, confesiuni şi eseuri, s-a construit în jurul tetralogiei Ingeniosul bine temperat , una dintre marile capodopere ale literaturii noastre. Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme Versete de unică folosinţă (2010)." Nefericit destin au marii scriitori ai Şcolii de la Târgovişte. Olăreanu a murit în anul 2000 şi lumea noastră literară abia de-a şuşotit. Olăreanu e un scriitor extraordinar, dar nu prea e luat în seamă de critici, care-l văd ...

Pentru buna întrebuințare a timpului

Radu Petrescu (1927-1982), scriitor important, reprezentant, alături de Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Alexandru George și Tudor Țopa, al Școlii de la Târgoviște, autor al unuia dintre cele mai reușite romane românești: Matei Iliescu ; dar și al unei substanțiale cărți de eseuri – Meteorologia lecturii ; precum și al unui jurnal impresionant (1944-1982), dar care până în prezent nu a fost publicat integral. Ultimul volum din acest jurnal a apărut anul trecut la editura Paralela 45 (unde, de fapt, e pe cale să fie publicată întreaga operă a autorului), se numește Pentru buna întrebuințare a timpului și acoperă perioada 1971-1976. Un mare pasionat de Vergiliu și de Dante, dar mai ales de Stendhal, Radu Petrescu resimte clasicismul ca pe o obligatorie matcă a creaților sale, de unde, însă, are ambiția de a se ridica deasupra epocii în care trăiește, de a aduce ceva cu totul nou în arta prozei (nu doar românești). Permanent nemulțumit de orbirea contemporanilor săi, car...