Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2011

Accent Cultural nr. 2 (iunie)

A apărut numărul 2 al revistei Accent Cultural. Cuprins: Poemul lunii - Dan Sociu Sicriul zburător al lui Eliade - Doina Jela De ce nu s-a dat Alien la Heidi - Robert Şerban Tiff 2011: 10 ani! - Monica Felea Filmele pentru copii în comunism - Gabriela Lupu Interviu cu Irinel Anghel Semnal editorial Cehov şi Canada - Bedros Horasangian De ce să dorm? - Andrei Gheorghe Pavor nocturn - Ciprian Măceşaru Dezgolind-o pe Eva - Igor Mocanu Ada Milea & Silent Strike - Violeta Pirnog

Premiul Ovidius 2011

Premiul Ovidius acordat lui Kundera este oferit editurii Humanitas "Intre un autor si editorul lui trebuie sa existe, in mod ideal, afinitati elective. Acesta este cazul lui Kundera si al editurii Humanitas. Sunt mandru sa fiu editorul lui Kundera in Romania ." ( Gabriel Liiceanu ) "Laureatul Marelui Premiu OVIDIUS editia 2011 a fost desemnat scriitorul Milan KUNDERA ( Franta ). Printr-o scrisoare adresata Presedintelui Juriului, Milan Kundera a acceptat premiul cu gratitudine, specificand ca, din motive de sanatate, nu poate participa la ceremonie. A donat acest premiu, in valoare de 10 000 de euro, Editurii Humanitas - care a editat de-a lungul vremii mai toate volumele autorului -, cu mentiunea ca banii sa aiba ca destinatie sprijinirea literaturii romane. Premiul, acordat de Ministerul Culturii si Patrimoniului National, a fost inmanat lui Gabriel Liiceanu..." (din comunicatul Uniunii Scriitorilor din Romania la finalul celei de-a zecea editii a

Orice

Sorin Gherguţ (n. 1973, Bucureşti) este un poet al cărui nume e vehiculat adesea în discuţiile despre poezia românească din ultimii ani, dar a cărui operă e cunoscută doar de câţiva iniţiaţi şi/sau norocoşi. Faptul e explicabil dacă ne gândim că autorul nu a mai publicat nimic în volum din 1998 ( Time Out , Editura Timpul, Iaşi). Înainte de Time Out , Sorin Gherguţ a apărut cu poezie în două volume colective, Tablou de familie (Editura Leka-Brâncuş, 1995), alături de T.O. Bobe, Svetlana Cârstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Bădescu şi Răzvan Rădulescu, şi Marfă (Editura Salut, 1996), alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, B.O. Popescu şi Dan Pleşa. Sunt cărţi care au circulat foarte puţin, iar astăzi sunt extrem de greu de găsit. Din fericire, noul volum, intitulat Orice. Uverturi & reziduuri , a fost publicat (recent) la o editură de un alt calibru, e vorba despre Pandora M, aşa că vizibilitatea acestuia e cu totul alta. O vizibilitate meritată. Poezia lui Gherguţ, de

Premii şi topuri literare

„Ce părere aveti despre premiile şi topurile literare? Sunt prea multe? Sunt prea putine? Ce relevanţă au?” (anchetă a revistei Orizont) Când sunt premiile şi topurile literare utile? Când impun valori. Un truism, desigur. În România nu cred că sunt prea multe premii literare; dimpotrivă, a ş spune. Problema e că, de cele mai multe ori, ele nu aduc după sine decât o ceremonie mai mult sau mai pu ţ in reuşită ş i câteva rânduri scrise în presă. Foarte puţine premii literare de la noi sunt cu adevărat de notorietate, iar asta spune totul. Ele fac parte dintr-un mecanism cultural dominat de instincte învechite, un mecanism din care lipsesc oamenii cu vână managerială, în care marketingul (ei, da) e încă o mare necunoscută, ş i au aerul unor festivită ţ i de cantină comunistă. Premiile literare care nu de ţ in for ţ a de a impune scriitori rămân doar nişte gesturi frumoase (atunci când sunt obiective). Faptul că abia acum a fost publicată o serie dedicată celui mai important premiu

Pavor nocturn

Spre deosebire de cel din primele trei volume de poezie, Dan Sociu se arată în Pavor nocturn (Editura Cartea Românească, 2011) mai grav, lipsindu-i parcă puterea de a-ş i mai escalada cu umor tristeţile, de a le mai lua de guler cu un aer cool , de poet boem ş i teribil. Cred că nici proza lui Dan Sociu (dacă o să mai scrie proză) nu o să mai sune la fel (oricum, preţuiesc mult mai mult poezia sa). Pe scurt, o schimbare profundă în respiraţia lirică a acestui foarte talentat scriitor, o schimbare nu atât calit ativă, cât afectivă. Avem de-a face cu o sensibilitate de un patetism sporit, un patetism bine controlat artistic. În prima secţ iune a cărţii, Cu gura uscată de ură , Sociu scrie despre o dragoste sufocată/sufocantă. O dragoste cu nopţ i de spaimă, din care personajele ies parcă jupuite. Sunt multe versuri apăsătoare, dure, lipsite de speranţ ă. „Ceva în noi/ încă respiră/ sub tonele de ciment”; „dragoste cu vată-n nări/ dragoste cu bani pe piept”; „în dormitor/ nu e