Ca să te distrezi citind Cum te poţi rata ca scriitor (Editura Humanitas, 2009) e nevoie de un singur lucru: să ignori sentimentul de milă care te încearcă faţă de autorii comentaţi de Alex Ștefănescu. Eu, drept să vă spun, m-am amuzat fără oprire (vai, sunt un ticălos!).De cele mai multe ori, criticul se foloseşte de umorul involuntar al scriitorilor, comentând sugestiv fragmente alese din „operele” acestora, ca în exemplul următor:
„Protagonistul romanului o găzduieşte la un moment dat, în propria lui locuinţă, pe o femeie frumoasă, Mădălina, şi, ca în atâtea romane (sau filme) americane, îi respectă intimitatea. Ea rămâne în sufragerie, în timp ce el, discret, se retrage în dormitor. Iată însă că femeia îi bate la uşă: "- Am nevoie de un prosop."; Bineînţeles, eroul lui G.P. nu profită de ocazie. Îi spune de unde poate lua un prosop şi se culcă singur în patul lui. Aici apare însă şi un element de originalitate: întins în pat, bărbatul se întreabă dacă femeia va găsi sau nu va găsi hârtie igienică la toaletă. Se creează astfel un moment de suspense, în stilul lui G.P.…”
Alex Ştefănescu a scris întreg numele autorului, eu însă am îndrăznit să intervin, folosind doar iniţialele. Nu vreau să-l necăjesc şi mai tare pe G.P., deşi, după ce te-a lovit biciul lui Alex Ştefănescu, orice altă critică nefavorabilă nu mai poate părea decât o mângâiere pe creştet. Pe de altă parte, G.P. (precum şi toţi ceilalţi autori aleşi de Alex Ştefănescu pentru a ne arăta cum te poţi rata ca scriitor), din momentul în care şi-a făcut publică creaţia trebuia să ştie că se expune riscului de a fi comentat negativ de critici. C'est la vie!