Treceți la conținutul principal

La Târgul Gaudeamus - vineri, sâmbătă, duminică - și în Coyote Cafe - duminică


Robert Şerban, Mihail Gălăţanu, Ciprian Măceşaru


Vineri am vorbit la standul editurii All despre Critica raţiunii inutile şi insuficiente (Jemapel & Jemanfu), o carte de-un umor nebun.
Sâmbătă mi-am lansat noul volum de poezie, Străzi interioare (Editura Brumar). M-am bucurat să-i văd în public pe scriitorii Doina Jela, Alexandru Ecovoiu, Andrei Călăraş şi Alexandru Răduţ, pe pictorul Francisc Chiuariu şi pe câţiva dintre prietenii mei. Mihail Gălăţanu şi Robert Şerban au vorbit despre carte. Le mulţumesc celor care au fost prezenţi!
Duminică am realizat un interviu cu Matei Vişniec. A ieşit foarte bine. Abia aştept să-l văd tipărit în următorul număr al Accentului Cultural.
Iată care e recolta din aceste ultime trei zile ale Târgului:
* de la Editura Litera - Muriel Spark, Departe de Kensington; Saşa Sokolov, Şcoală pentru proşti; Viorel Zaicu, Întoarcerea;
* de la Editura Herg Benet - Gabriel Andronache, Ich bin ein Berliner; Dan Stanciu, Acte calde într-un decor negru pe scene separate printr-o linie grea;
* de la Editura Brumar - Bogdan O. Popescu, Aerobiciclete; Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa, Bogdan O. Popescu, Marfă reîncărcată; Medeea Iancu, divina tragedie;
* de la Casa de Editură Max Blecher - Matei Hutopila, Copci; Răzvan Țupa, poetic. cerul din delft și alte corpuri româneşti; Sorin Catarig, Frigul ca remediu pentru bărbaţii singuri;
* de la Editura Vinea - Claudiu Komartin, Păpuşarul;
* de la Editura Cununi de stele - Rabindranath Tagore, Soarele din prima zi; Rabindranath Tagore, Scrisori rupte;
* de la Editura Eminescu - Alexandru Răduţ, Oglinzile timpului;
* de la Editura Paralela 45 - Witold Gombrowicz, Posedaţii.

foto: Mihai Cucu

Duminică seara, de la ora 21 și 15 minute, în Coyote Cafe, Felix Nicolau a vorbit despre Străzi interioare, Alin Olteanu a recitat din carte, iar muzicienii Irinel Anghel & Sorin Romanescu au evocat cu o expresivitate de mare forţă atmosfera din „Manechine”, ciclul din carte pe care i l-am dedicat lui Irinel Anghel. Toate lucrurile astea s-au petrecut în decorul grozav, născut aproape din nimic, al Ralucăi Ghideanu. Le mulţumesc acestor oameni minunaţi!

Irinel Anghel şi Raluca Ghideanu
foto: Mihai Cucu

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap

Dan C. Mihăilescu, la ProTV, despre „Străzi interioare” (și nu numai)

Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea”, a vorbit „azi” (20 decembrie), la ProTV, despre „Străzile” mele. „Ciprian Măceşaru a scos un volum de interviuri, pregăteşte altul de interviuri neconvenţionale, s-a copt în admiraţia faţă de Mircea Cărtărescu, are în plan un roman foarte bun la editura Cartea Românească, în timpul liber este baterist, de genul rock, indie etc., şi a scos un jurnal cultural de o trepidaţie, de-o jubilaţie intelectuală fără egal în lumea noastră de acum, „Focul din tâmplă”, cu revelaţii muzicale, picturale, sculpturale... Îi place George Enescu, umblă în poezia mare a lumii, în proză... Bun, deci este un om care trepidează cultural, care trăieşte faptul artistic, iar lumea în care se mişcă este, în general, foarte vie, colorată, proaspătă. Ei bine, poezia lui este tot ce poate fi mai contrariant. Este un neo-expresionism, este un decoct de negru, o poezie încercănată, plină de fisuri, de ruperi, de versuri casante, plină de gânduri negre, poduri rupte.