Treceți la conținutul principal

Drumul furnicilor




Recunosc, cu poezia lui Constantin Abăluță am luat contact mai ales din revistele culturale și niciodată nu am palpitat în mod special când am citit-o. Acum, însă, parcurgând Drumul furnicilor, un volum din 1997, reeditat anul acesta la editura Casa de pariuri literare, am întâlnit un altfel de Abăluță. Textele nu mai au acel suprarealism tumultuos, sunt povești scrise simplu, irigate și ele de un sânge suprarealist, dar care aici nu face decât să dea culoare. Poetul pornește de la lucruri banale (sau limpezi, dacă nu banale) și reușește să atingă profunzimi neașteptate. "Seara am lăsat apa să curgă la baie" - așa începe primul poem din carte, unul dintre cele mai bune. Felul în care Abăluță descrie somnul agitat al personajului este spectaculos: "[...] Adormeam/ și iar mă trezeam, realitate sau vis, apa curgea la baie./ Simțeam cum întineresc, ridurile mi se șterg,/ auzul mi se ascute până când/ susurul apei care curge la baie îmi apare ca bubuitul/ talazurilor marine" (Apa care curgea la baie).
Drumul furnicilor e o carte excelentă, despre care, deși a fost premiată de USR (în anul 1999), nu se mai vorbește. Sunt câteva poeme antologice în volumul ăsta și e păcat să nu fie citite. Drumul furnicilor reprezintă pentru mine o revelație (chiar dacă atât de târzie!...).

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu RĂZVAN PETRESCU

Răzvan Petrescu (n. 1956) este prozator, eseist, dramaturg. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1982. După ce profesează opt ani, renunță la medicină pentru a se dedica scrisului. A fost redactor la revistele Cuvîntul şi Amfiteatru, apoi la editurile Litera și Allfa. Din 2004 este redactor la Curtea Veche Publishing. A publicat volumele: Grădina de vară (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1989, premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu“; Eclipsa (proză scurtă), premiul oraşului Târgovişte pentru cea mai bună carte de proză a anului; Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1997, premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului şi premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Farsa, Editura Unitext, 1994, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului; Primăvara la bufet, Editura Expansion, 1995, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie „…