Treceți la conținutul principal

În sfârșit, Nobel pentru Mario Vargas Llosa


Vă vine sau nu să credeți, Mario Vargas Llosa este noul câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură. Cred că juriul de la Stockholm a vrut să demonstreze ceva. Oare nu spuneam cu toții că Vargas Llosa nu o să ia niciodată premiul fiindcă are o orientare politică de dreapta? Tare mi-e teamă că o să urmeze iar o perioadă de vreo 7-8 ani în care vor fi premiați numai scriitori cu o anumită agendă, precum cei care au câștigat premiul în ultimii ani. În fine, să nu vorbesc cu păcat. Să ne bucurăm că omul care a scris Conversație la catedrală, Războiul sfârșitului lumii, Mătușa Julia și condeierul, Orașul și câinii, Casa verde... a luat, în sfârșit, Premiul Nobel.

P.S. - Mulți se arată entuziasmați de faptul că Vargas Llosa a luat Nobelul, dar mă mir că unii dintre ei, deși se laudă că vor REciti opera peruanului, vorbesc despre "ElogiuL mamei vitrege". Cineva chiar spunea că, din opera lui Vargas Llosa, asta e cartea care îi place cel mai mult. Nu vreau să fiu "cârcotaș", oameni suntem, greșim, dar mi-e teamă că dincolo de greșeală, în multe cazuri se ascunde și ignoranța.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…