Treceți la conținutul principal

Exercitiu de admiratie


Am fost aseara la Libraria Bastilia, la lansarea cartii lui Angelo Mitchievici, "Decadenta si decadentism in contextul modernitatii romanesti si europene (sfarsitul secolului al XIX-lea, prima jumatate a secolului XX)", aparuta anul trecut la Editura Curtea Veche. Am ajuns cu intarziere (of, defectul meu vechi!), pe Ioana Parvulescu nu am mai putut-o asculta si-mi pare rau, dar i-am putut auzi vorbind pe Sorin Alexandrescu si Ioan Stanomir, precum si pe autorul cartii. Citesc de vreo trei zile fascinat din cartea lui Mitchievici. Omul acesta reuseste sa aiba o privire larga asupra decadentei si a decadentismului, totul este situat foarte bine in contextul social al epocii. Nu este, asadar, doar o carte de istoric literar. Avem si o alta perspectiva, iar asta ii ofera lucrarii o rotunjime care poate satisface atat publicul interesat de literatura, cat si pe cel interesat de lumea in care literatura decadenta "isi facea de cap". Mi s-a parut foarte interesanta afirmatia lui Mitchievici de aseara, prin care spunea ca desi studiul sau se opreste la perioada de pana la instaurarea comunismului, ar fi putut dovedi ca literatura decadenta s-a manisfestat in continuare, chiar daca nu respectand intotdeauna trasaturile originale. Am mai aflat aseara si ca Mitchievici a publicat, tot anul trecut, la Editura Institutul European, o carte care formeaza un diptic perfect cu volumul de la Curtea Veche, este vorba despre "Simbolism şi decadentism în Arta 1900". Sper ca o voi gasi prin librariile din Bucuresti. Daca mai pun la socoteala si volumul de la Humanitas, "Umbrele paradisului. Scriitori romani si francezi in Uniunea sovietica", aparut tot in 2011, deja sunt uimit de forta intelectuala a lui Angelo Mitchievici. Dar nu cantitatea primeaza in admiratia pe care i-o port autorului (desi volumele sale sunt in format A4 si au cate 500-600 de pagini fiecare - nu stiu, desigur, cum stau lucrurile in privinta celui de la Institutul European), ci calitatea studiilor sale. Sunt carti incheiate la toti nasturii. Sa avem grija de Angelo Mitchievici, sa-l pretuim, oameni ca el sunt rari la noi. Intr-o tara a lucrului facut pe genunchi, omul acesta ne arata ca se poate si altfel.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…