Treceți la conținutul principal

O zi in Timisoara

M-am intors de la Timisoara. Am fost, impreuna cu Radu Vancu, la TVR Timisoara, unde Robert Serban ne-a invitat la emisiunea "Piper pe limba". Seara, de la 6, am lansat "supereroul" la Libraria Humanitas "Joc secund". Jale! O mana de oameni (dar oameni foarte faini, din fericire). N-a fost prezent niciun critic. Radu Pavel Gheo si Robert Serban au vorbit foarte frumos despre cartea mea. Le multumesc! Discutia a lunecat (aproape firesc, as spune) spre situatia vietii culturale a Timisoarei. E mare pacat ca un oras atat de frumos (care ar putea insa, de ar fi pus la punct, sa arate si mai bine) si de important sa nu aiba o activitate culturala pe masura. M-am bucurat sa-i vad in sala pe Alina Radu, Lucian Ionica, Aleksandar Stoicovici, Marius Stefan Aldea, Bogdan Munteanu... Au mai fost cateva persoane carora, insa, nu le stiu numele. Iertare! M-as bucura daca as afla cine este fata care a facut poze. Mi-am dat seama abia in tren ca n-am nici macar o fotografie de la eveniment. Desi lansarea a fost, dpdv al numarului celor prezenti, mai mult decat modesta, m-am simtit excelent. De fapt, toata ziua m-am simtit astfel. M-am bucurat sa-l cunosc mai bine pe Radu Vancu, Robert Serban m-a rasfatat de dimineata pana seara, cu domnul Lucian Ionica am purtat foarte interesante discutii despre oras, intai la TVR, apoi la lansare, Alina si Gheo m-au cucerit iremediabil, Aleksandar, Marius si Bogdan mi-au aratat o solidaritate pentru care le sunt recunoscator. Prin urmare, scurta mea vizita la Timisoara a insemnat in primul rand intalnirea cu acesti oameni grozavi, pe care sper sa-i revad curand.

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă?

Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Încercând s…