Treceți la conținutul principal

O zi in Timisoara

M-am intors de la Timisoara. Am fost, impreuna cu Radu Vancu, la TVR Timisoara, unde Robert Serban ne-a invitat la emisiunea "Piper pe limba". Seara, de la 6, am lansat "supereroul" la Libraria Humanitas "Joc secund". Jale! O mana de oameni (dar oameni foarte faini, din fericire). N-a fost prezent niciun critic. Radu Pavel Gheo si Robert Serban au vorbit foarte frumos despre cartea mea. Le multumesc! Discutia a lunecat (aproape firesc, as spune) spre situatia vietii culturale a Timisoarei. E mare pacat ca un oras atat de frumos (care ar putea insa, de ar fi pus la punct, sa arate si mai bine) si de important sa nu aiba o activitate culturala pe masura. M-am bucurat sa-i vad in sala pe Alina Radu, Lucian Ionica, Aleksandar Stoicovici, Marius Stefan Aldea, Bogdan Munteanu... Au mai fost cateva persoane carora, insa, nu le stiu numele. Iertare! M-as bucura daca as afla cine este fata care a facut poze. Mi-am dat seama abia in tren ca n-am nici macar o fotografie de la eveniment. Desi lansarea a fost, dpdv al numarului celor prezenti, mai mult decat modesta, m-am simtit excelent. De fapt, toata ziua m-am simtit astfel. M-am bucurat sa-l cunosc mai bine pe Radu Vancu, Robert Serban m-a rasfatat de dimineata pana seara, cu domnul Lucian Ionica am purtat foarte interesante discutii despre oras, intai la TVR, apoi la lansare, Alina si Gheo m-au cucerit iremediabil, Aleksandar, Marius si Bogdan mi-au aratat o solidaritate pentru care le sunt recunoscator. Prin urmare, scurta mea vizita la Timisoara a insemnat in primul rand intalnirea cu acesti oameni grozavi, pe care sper sa-i revad curand.
Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce
Citiți mai multe

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap
Citiți mai multe

Dan C. Mihăilescu, la ProTV, despre „Străzi interioare” (și nu numai)

Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea”, a vorbit „azi” (20 decembrie), la ProTV, despre „Străzile” mele. „Ciprian Măceşaru a scos un volum de interviuri, pregăteşte altul de interviuri neconvenţionale, s-a copt în admiraţia faţă de Mircea Cărtărescu, are în plan un roman foarte bun la editura Cartea Românească, în timpul liber este baterist, de genul rock, indie etc., şi a scos un jurnal cultural de o trepidaţie, de-o jubilaţie intelectuală fără egal în lumea noastră de acum, „Focul din tâmplă”, cu revelaţii muzicale, picturale, sculpturale... Îi place George Enescu, umblă în poezia mare a lumii, în proză... Bun, deci este un om care trepidează cultural, care trăieşte faptul artistic, iar lumea în care se mişcă este, în general, foarte vie, colorată, proaspătă. Ei bine, poezia lui este tot ce poate fi mai contrariant. Este un neo-expresionism, este un decoct de negru, o poezie încercănată, plină de fisuri, de ruperi, de versuri casante, plină de gânduri negre, poduri rupte.
Citiți mai multe