![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4DAa9vWlDH2p1ksDc-n-ypQ7AvF5vHm19ierhrustgZ4RkBUJ1uscLlYVScFLpcdSrvPdqTnvZlflF4_D4K2r_uGttnF-N6KJ47GJkd3tXdpwZhsSrooa1EYy1FpK9QMdAS3xPcjcH6Is/s320/CD+Naxos+Gorecki.jpeg)
Simfonia nr. 3 şi Trei piese în stil vechi – Górecki. Suflu liric copleşitor. Muzică esenţializată, cristalizată la maximum. De remarcat cum creşte prima parte a simfoniei, de la notele grave, executate cu o instrumentaţie sumară, până la momentul apoteotic, de-o luminozitate orbitoare, efect obţinut şi prin intervenţia sopranei, pentru ca apoi să descrească, revenind la tonalitatea joasă a începutului. Cele Trei piese au aceeaşi textură fină şi radiantă, ultima amintindu-mi puternic de muzica lui Tavener.