Treceți la conținutul principal

Elogiu mamei vitrege

Cel mai dificil e să prezinţi o carte celebră. Te întrebi, în primul rând, ce sens are, că doar au vorbit atâţia despre ea. Apoi ce să spui ca să nu repeţi cuvintele lor.
Elogiu mamei vitrege (Editura Humanitas, 2011, traducere de Alma Maria Moldovan) este o astfel de carte binecunoscută. Un roman erotic scris cu mare artă.
Rareori am întâlnit prezentat cu mai multă forţă corpul uman, alternându-se erotismul ameţitor cu amănuntele care, la 99 de scriitori dintr-o sută, ar fi fost dezgustătoare (vezi „abluţiunile lui don Rigoberto”).
Sunt şi pagini în care Vargas Llosa apelează la mitologie, sporind aerul magic al poveştii. E clar că romanul nu sună deloc ca unul dintre multele romane erotice contemporane, ci aminteşte de acele scrieri licenţioase vechi.
În Elogiu mamei vitrege, puştiul Alfonso reprezintă corespondentul masculin al Lolitei, finalul cărţii, de-o fineţe psihologică extraordinară, relevând, chiar dacă uşor ambiguu, figura micului demon.
Romanul lui Vargas Llosa este o capodoperă a literaturii erotice contemporane. Atenţie, la Editura Humanitas, în seria de autor Mario Vargas Llosa a apărut şi continuarea acestuia, Caietele lui don Rigoberto.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.