Treceți la conținutul principal

Interviu cu Ioana Nicolaie (1)


“NU UN MODEL CULTURAL, PRECUM POSTMODERNISMUL, ÎI VA AJUTA PE AUTORII ROMÂNI SĂ RĂZBEASCĂ ÎN STRĂINĂTATE”


- Ce scriitori te-au călăuzit înspre şi prin literatură?

- Răspunsul extins la astfel de întrebări duce de obicei la scrierea unei alte cărţi, de zeci şi sute de pagini, cu titluri de genul „Cum am devenit scriitor” sau „poet”, sau, ceva mai jurnalistic, ”persoană publică”, „instituţie”, „autoritate”etc. Evident că în atare cazuri „biografia” este relevantă doar în măsura în care autorul este deja o celebritate culturală. Ceea ce, trebuie să mărturisesc, e foarte departe de statutul meu actual. La cei 29 de ani ai mei şi la cele trei cărţi publicate – din nefericire, toate de poezie! - mă mai aflu încă în acea periferie a literaturii în care orhidee mirifice pot creşte laolaltă cu scaeţii. Ceea ce înseamnă – cred! – că am încă viitor, că nu sînt deja clasată. Revenind însă la întrebare şi schematizînd drastic „lista” am să amintesc totuşi cîţiva scriitori – numai români! - fără de care literatura mea ar arăta probabil altfel: M.Blecher, Bacovia, Arghezi, Mircea Ivănescu, poeţii optzecişti, Cristian Popescu, Simona Popescu şi mai ales cîţiva autori tineri cu care am „crescut” într-un cenaclu condus vreme de mai mulţi ani de Mircea Cărtărescu la Facultatea de Litere din Bucureşti: T. O. Bobe, Sorin Gherguţ, Paul Cernat, Cecilia Ştefănescu, Cezar Paul Bădescu, Svetlana Cîrstean şi mulţi alţii, foarte entuziaşti atunci, foarte prinşi de viaţă acum.

- Se citeşte tot mai puţină poezie. Crezi că de vină sînt poeţii care nu ştiu se adapteze vremurilor, sau vremurile pentrunu ştiu să-i mai încapă pe poeţi?

- Probabil că „vina” difuzează din toate. Dar asta-i altă lungă discuţie. Am să spun doar că poezia, ca să mai poată supravieţui, trebuie să se re-readapteze la un public de care, în timp, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult. După renunţarea la podoabele formale precum ritmul şi rima, după excesiva metaforizare a zeci de ani de poezie modernistă, optezeciştii au vorbit despre poezia directă, poezia străzii, a vieţii de zi cu zi, a lipsei de orice machiaj expresiv în sens clasic. Nu cred că aceasta a fost o soluţie. Ideea publicului cititor despre ceea ce înseamnă poezia a fost astfel şi mai zdruncinată. De mai multă vreme mă întreb cum se poate re-consolida o construcţie pe care timpul a ruinat-o. Poate prin schimbarea materialelor din care au fost făcute zidurile, a miezului, a conţinutului. În consecinţă, vreau să scriu în continuare poveşti – în sens de naraţiuni vertebrate, cum altfel decît epic? – chiar dacă înfăţişarea lor este una poetică.

- Te gîndeşti să-ţi încerci forţele şi în proză?

- Am scris, scriu şi voi scrie proză. Însă pînă acum n-am avut certitudinea că am terminat romanul la care am brodat într-o perioadă în care am fost plecată din ţară sau cele cîteva povestiri pe care am încercat să le încheg pînă acum. Cum proza, se spune, înseamnă o mai mare doză de maturitate – nu numai artistică, ci şi existenţială -, mă tem că n-am scăpare. Cîndva, cînd voi crede că unele lucruri sînt terminate, voi avea curajul să şi public.

- Postmodernismul propovăduieşte decanonizarea literaturii. Creziaceastă perioadă democratică va ajuta literatura română se afirme în Occident?

- Nu un model cultural, precum postmodernismul, îi va ajuta pe autorii români să răzbească în străinătate. Nu scrisul după reţetă sau folosirea fără discernămînt a unor „găselniţe” textuale deja supralicitate în alte părţi. Ca să reuşeşti acolo, scriitor român fiind, nu trebuie să fii doar foarte bun, ci să ai în spate şi nişte instituţii care să te promoveze profesionist. Or aceste instituţii, deocamdată, ne lipsesc cu desăvîrşire. Pe cont propriu, nesprijinit de nimeni, aproape că n-ai nici o şansă. Eşti un fel de clown care, oricît talent actoricesc ar avea, nu va fi distribuit niciodată într-un film mare. Rolul vieţii lui va rămîne neperformat sub hainele pestriţe pe care le poartă.


septembrie 2003


(din volumul "Dialoguri în oglindă", Editura Curtea Veche, 2007)

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.