CIPRIAN MĂCEȘARU

„SÎNT UN HEDONIST ÎN TOT CE FAC” - Domnule Dan C. Mihăilescu, vi se tot reproşează, ca unui copil neastîmpărat, că nu staţi locului, că pendulaţi de la Eminescu la Caragiale, de la Caragiale la Generaţia '27 şi tot aşa. De ce credeţi că vor oamenii să distrugă acea stare de "scriitorinc" în care vă găsiţi şi să vă ţintuiască undeva, într-un domeniu, într-o grupare literară? - Din comoditate: odată lipită eticheta, borcanul poate fi bine mersi pus la dospit în cămară. Şi din prejudecată: la noi, cine poate mai multe şi se răspîndeşte va fi numaidecît taxat de diletantism ori vedetism, de imaturitate ş.a.m.d. Iar ponoasele, ca şi avantajele, nu întîrzie să apară. Pe de o parte, nefixarea înseamnă libertate. Or, eu sînt un hedonist în tot ce fac. Dar pe de altă parte, această permanentă balansare între istoria şi critica literară, între Bucureştii veacului 19 şi recuperarea ultimului debutant, între radio, televiziune şi bibliotecă, başca plutirea printre multele grupări li...

„AM SENTIMENTUL CĂ SÎNT ULTIMUL CITITOR AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE” - Domnule Alex. Ştefănescu, vă rog să faceţi o scurtă radiografie a anului editorial 2003. - Nu mă simt în stare să fac chiar o radiografie. Am citit în grabă sau doar am răsfoit ultimele cărţi, fiind absorbit de scrierea Istoriei literaturii române contemporane, 1941-2000 (din care apar fragmente în România literară, supraintitulate La o nouă lectură sau Zoom critic). Am remarcat însă cîteva volume de mare interes. În 2003 au apărut, simultan, volumele 2, 3, 4 şi 5 din: Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, Ed. Albatros (volumul 1 s-a tipărit în 2001). S-a încheiat astfel, în mod fericit, acţiunea de repunere în circulaţie a unor texte de o mare valoare documentară şi literară, pe care tinerii de azi (nici măcar cei cu bacalaureatul luat) nu le cunosc. Lectura acestor volume ar trebui interzisă parlamentarilor din ...

NU MĂ DEFINESC DREPT UN "ADEPT" AL "CORECTITUDINII POLITICE", CI DREPT UN OM CIVILIZAT – Domnule Ion Bogdan Lefter, credeţi că „sfîrşitul istoriei”, de care vorbea Fukuyama, va scoate România din umbra puterilor dominante, dîndu-i astfel posibilitatea să-şi clădească un destin cu adevărat propriu? – Momentul de glorie al metaforei lui Fukuyama a trecut. Inspirată fiind, memorabilă în concizia ei, formula „sfîrşitului istoriei” asocia paradoxal avansul implacabil al istoriei cu ideea suspendării timpului. Nu a scurgerii sale cotidiene şi calendaristice, ci a progresului liniar, în etape succesive de evoluţie. Eseul în care Francis Fukuyama lansa sintagma a apărut în vara anului 1989, deci pe un prag fundamental al istoriei: polarităţii „războiului rece”, care opusese timp de aproape o jumătate de secol Vestul şi Estul, democraţia liberală şi comunismul, i se putea prevedea sfîrşitul. Într-adevăr, după cîteva luni popoarele din ţările „satelite” ale Moscovei s-au elib...

“BUCUREŞTIUL INTERBELIC A FOST ORI MITIZAT, ORI DEMONIZAT” - Stimată doamnă Ioana Pârvulescu, spuneţi în Prejudecăţi literare că “lipseşte totuşi din spaţiul cultural românesc o tradiţie a cărţii destinate trezirii oamenilor de cultură, profesorilor, scriitorilor, teologilor, artiştilor, într-un cuvînt, intelectualilor”. Prin urmare, aţi văzut în scrierea Prejudecăţilor literare “mai mult decît o obligaţie universitară”, anume “un act vital, în cel mai simplu inţeles al cuvîntului”. Cît de tare vi se pare că este înrobită de prejudecăţi receptarea literaturii române şi care sînt consecinţele situaţiei date, avînd în vedere că prejudecata presupune sterilitate, că nu are nimic de a face cu căutarea şi formularea critică? - Fiecare cred că trebuie să înceapă cu sine şi în sensul acesta vorbeam de un “act vital”. Aşadar de aici am pornit, de la încercarea de a-mi conştientiza propriile prejudecăţi, de a mi le explica, de a le neutraliza puterea. Lupta cu prejudecăţile este ca-n poveşti, ...

Ciprian Măceşaru (Rumanía, 1976) Poeta, columnista, autor de reseñas literarias y manager cultural de diferentes revistas rumanas (en las que ha realizado, asimismo, numerosas entrevistas), Ciprian Măceşaru es una de las voces más singulares de la joven poesía rumana. El canto de los grillos bajo las vías del tren (2007), su poemario de debut, ha sido saludado por la crítica como una poesía “limpia y prometedora”, que inventa metáforas perfectamente comprensibles “no para impresionar al lector sino para hacerse entender”. Repleta de imágenes contundentes, estados de ánimo intensos y demoledores, gran capacidad de síntesis, humor e ironía, su poesía brinda una “extraña elegancia” - deudora tal vez de un discurso intelectualista - que elude cualquier atisbo de indecencia o agresividad. Cinéfilo y melómano (impetuoso batería del grupo de indie punk Hotel Fetish), Ciprian Măceşaru es también autor del volumen de entrevistas Diálogos frente al espejo (2007), que recoge conversaciones...

" CULTURA CARE JUSTIFICĂ O DEMOCRAŢIE NU ARE NIMIC DE A FACE CU MAREA CULTURĂ” - Stimată doamnă Alina Mungiu-Pippidi, vă rog să ne spuneţi ce rol consideraţi că are cultura în afirmarea democraţiei. Se poate vorbi de un determinism cultural? - Depinde. Istoric, este adev ărat că democraţia a fost precedată de o cultură cu un anumit tip de caracteristici: domnia legii, limitarea puterii suveranilor, o separaţie clară între rolul bisericii şi al statului, şi că acolo unde acestea lipsesc democraţia nu se dezvoltă de la sine. Prin ’50 S.M. Lipset a numărat democraţiile şi erau toate protestante şi s-a spus, asta e, cultura protestantă este cea democratică, cum a spus Weber. Dar Weber nu a spus asta, el a făcut o corelaţie între calvinism şi însuşirile necesare capitalismului, nu democraţiei, el nu studia democraţia. Prin ’70 Robert Dahl a numărat şi el democraţiile, mai multe între timp, şi a constatat că nici catolicismul nu are incompatibilităţi, numai ortodoxia. Mai tîr...