Treceți la conținutul principal

Jurnal irlandez (fragmente)

2011

Sâmbătă, 31 noiembrie. Vom petrece revelionul într-un restaurant din Navan. Din păcate, ghemul ăla de foc din zona sternului îmi dă iar de furcă. Prin urmare, nu focul din tâmplă, ci focul din stern. Abia pe 3 ianuarie vom merge la Dublin. E clar că nu pot accepta țara asta dacă nu am acces la bagajul meu de „snobism”, dacă nu mă învârt în jurul cozii lui James Joyce și a literaturii irlandeze în general, dacă nu bat Dublinul și dacă nu înghit niscai peisaje clișeu (stânci și mare, de exemplu). Mi-ar plăcea să văd Corkul sau, din nou, Galwayul, dar e prea mult de călătorit și nici nu ne-ar ajunge banii pentru asta.

2012

Duminică, 1 ianuarie. Mi-am făcut de cap într-un restaurant & pub (O'Briens) din Navan, am suflat în trompete de jucărie, am băut beri Guinness și Coors, m-am îmbrățișat cu o groază de irlandezi, am dansat, i-am vărsat unuia băutura în poală, mi-am pupat des si apăsat copilul și nevasta...

Azi am fost la Bettystown, să vedem marea. Irish Sea. Deși era foarte frig, un nebun făcea baie, la fel cum anul trecut, în noiembrie, am văzut destui care făceau același lucru la Howth.

Luni, 2 ianuarie. Am fost la Johhnie Fox's Pub, poate cel mai cunoscut pub din Irlanda, vechi din 1798, aflat la sud de Dublin, în Munții Dublinului (e cel mai sus situat pub din această țară), în satul Glencullen. Un loc extraordinar. Din păcate, n-am găsit o masă liberă, așa că l-am vizitat ca pe-un muzeu (poate fi considerat și așa ceva). Plin de obiecte vechi, fiecare dintre încăperi necesită o privire atentă. Pe jos era aruncat rumeguș, așa cum până în secolul al XIX-lea se obișnuia în toate pub-urile.

Ne-am întors pe un alt drum și am putut admira o foarte frumoasă panoramă a Dublinului.

Marți, 3 ianuarie, Dublin. O singură pictură de Paul Henry și multe săli închise la National Gallery, iar asta m-a cam enervat. M-am bucurat să revăd ceva Metsu, Caravaggio, Ribera, Poussin, Orpen, Gainsborough, Monet... Harry Clarke, cu ale sale ilustrații pentru poveștile lui Andersen, e fascinant. Cu adevărat enervat am fost când am constatat că în shop-ul muzeului există un singur album cu Paul Henry și că respectivul album costă... 73 de euro!!! În fine, mi-am luat ceva despre Roderic O'Conor (un pictor irlandez interesant, un colorist extravagant, dar preferații mei rămân Henry și Orpen).

Absolut spectaculos a fost la Natural History Museum.

Am umblat apoi prin câteva librării și anticariate, căutând un album cu Paul Henry, dar n-am găsit nimic. Am găsit în schimb o broșură în care erau prezentați câștigătorii Irish Book Awards din 2011. La secțiunea Irish Novel of the Year a câștigat Neil Jordan, cu „Mistaken” (dintre ceilalți nominalizați îi știu pe Sebastian Barry și Anne Enright), iar la secțiunea Best Newcomer of the Year: Belinda McKeon, cu „Solace”.

Un amănunt. Am văzut scris pe cartonul unui cerșetor: „homeless (irish)”.


Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…