Treceți la conținutul principal

Replica lui Horia Gârbea

Am scris (http://ciprianmacesaru.blogspot.com/2011/11/pantera-si-istoria.html) despre „Pantera sus, pe clavecin”, cartea domnului Horia Gârbea, exprimându-mi, totuşi, unele rezerve faţă de percepţia sa asupra conflictului dintre Armenia şi Azerbaidjan. Domnul Gârbea mi-a dat replica, lăsând un comentariu generos. Îi mulţumesc! Consider că e necesar să aduc la „suprafaţă” acest comentariu, să nu-l las doar în „subteranul” unei postări deja vechi. Iată:

<<„dar de unde stim ca armata Azerbaidjanului nu a facut acelasi lucru cu populatia armeneasca din NK”?
Ştim din istorie, din relatările refugiaţilor şi supravieţuitorilor cu care am vorbit şi eu, după listele de civili ucişi, de la copii de 3 luni la moşnegi de 90 de ani. Mai ştim că Azerbaidjanul nu avea armată propriu-zis în 1990-1992 ceea ce a şi permis unei naţiuni de 2 milioane, înarmată pînă în dinţi de Armata Roşie, să învingă şi să alunge de pe teritoriul ei o naţiune de 8 milioane.

„dar ar trebui, cred, verificata ipoteza” - exact asta am şi făcut la faţa locului.

„nu putem spune despre Armenia ca a „ocupat” regiunea Nagorno-Karabah”
Ba putem spune şi nu o spunem noi ci patru rezoluţii ale Consiliului de securitate ONU ignorate de ocupanţi.

„ci ca a incercat sa o elibereze (cunoastem faptul ca pana la urma enclava aceea s-a autoproclamat Republica Nagorno-Karabah)”
Aveţi grijă ca nu cumva mîine sau peste un an să nu elibereze cineva enclava -HR-CV-MR şi cu ocazia asta să mai ia 5 judeţe, en passant. Sau ca nu cumva Armata Roşie să nu elibereze Moldova de la Carpaţi la Prut.

„Dar asta e o disputa pe care, asa cum sugeram ceva mai sus, ar trebui sa o poarte istoricii”.
Aici lucrurile nu sînt de „disputat”, aşa cum nu e de discutat dacă Hitler n-a avut, mai ştii, dreptate să omoare evrei şi ţigani sau dacă Hitler şi Molotov n-au avut cumva dreptate să împartă Polonia.

Cînd cinci membri ai unei familii sînt ucişi în casa lor în faţa celui de-al şaselea, supravieţuitor, (1992, la Hodjalî) care mi-a relatat scena despre ce vreţi să mai discutăm?

Atunci haide să discutăm şi dacă turcii n-aveau cumva motive să-i trimită pe armeni în pustiurile Anatoliei sau Antonescu să-i mîne pe ţigani peste Prut.

Acest relativism în numele „obiectivităţii” este foarte periculos. Haideţi să întrebăm ucigaşul dacă nu cumva victima l-a călcat pe picior!>>


Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…