Treceți la conținutul principal

Hotel Fetish

foto: Dan Vezentan

Hotel Fetish este cea mai misto trupă în care am cântat, chit că atunci am compus mai putin decât în perioada cu Toulouse Lautrec. În fotografie, de la stânga la dreapta: Alex "Gigi" Catrina (fost si prin Terror Art, Dekadens, în prezent în Traum) - voce si chitară; Mihai Marin (fost în Toxigen, Les Elephants Bizarres, acum în The Moood) - chitară bas; Ciprian Măcesaru (fost în Toulouse Lautrec, acum într-un proiect nou si... secret! ha! ha!), Ovidiu Chihaia (fost în Pure, Guillotines, în prezent în Mes Quins) - chitară si voce.
Câteva melodii (îi rog pe metalistii care cred ca HF cânta un amestec de punk si hard rock să nu intervină cu vreun comentariu superior):

http://www.myspace.com/roadrunnermusic/videos/video/59971060
http://www.youtube.com/watch?v=gAi0_4W132U

http://www.youtube.com/watch?v=uv9zsGzMfW0&feature=related

Ultimul concert HF (am lansat atunci cel de-al doilea album si lucrurile păreau să meargă tot mai bine, dar...), ultimul afis:




Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Jurnal spaniol

2004
14 august. Madrid. Aeropuerto de Barajas. Prima bucată de pământ străin pe care calc. Zeci de coloşi înaripaţi sclipesc în soare, unii încremeniți la sol, docili, alții furioși, decolând sau aterizând, sfârtecând aerul și urlând asurzitor. Sunt foarte emoționat. Diseară vom lua trenul spre Barcelona. 15 august. Barcelona. Oricât ai vrea să reacționezi invers față de gloată, primul lucru pe care vrei să-l vezi când ajungi aici este Sagrada Familia. Ieșim de la metrou chiar lângă impunătoarea catedrală. Gaudí a căutat să folosească în opera asta tot ce a învățat; rezultatul (atât cât înseamnă el acum): un amestec bizar de modele ornamentale naturale și elemente ale stilului neogotic și manierist, o construcție înspăimântatoare prin forța geniului, dar nereușită prin “ghiveciul” arhitectural pe care îl propune. Orașul e magic. Un fel de cetate ideală, cu munte, mare, vechi și nou, un animal bizar, fascinant, frumos colorat, vesel, mândru și mai ales nespus de îndrăzneț. Privesc în jur,…

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…