Treceți la conținutul principal

Cărţile anului 2011




Desigur, n-am parcurs tot ce s-a publicat în 2011. Listele de mai jos sunt pur şi simplu o selecţie din ce am reuşit să citesc. Aşadar, cărţile din 2011 care mi-au plăcut cel mai mult. Ordinea lor este aleatorie.

Cred că 2011 a fost un an foarte prost pentru proză. Ca şi 2010, el a strălucit mai tare în poezie, unde, pe lângă revenirea a doi mari poeţi - Ioan Es. Pop şi Matei Vişniec -, au avut loc şi debuturi extraordinare.
Din punctul meu de vedere, 2011 este dominat de două cărţi: ZEN, de Mircea Cărtărescu, şi UNELTE DE DORMIT, de Ioan Es. Pop.


Proză:

- Contorsionista, T.O. Bobe, Ed. Humanitas;
- Matei Brunul, Lucian Dan Teodorovici.

Poezie:

- Unelte de dormit, Ioan Es. Pop, Ed. Cartea Românească;
- Simfonia frânei, Marius Andrei Aldea, Ed. Herg Benet;
- La masă cu Marx, Matei Vişniec, Ed. Cartea Românească;
- Când va veni ceea ce este desăvârşit, Andrei Dosa, Ed. Tracus Arte;
- narcosingurătate, Cătălin Popescu, Ed. Brumar;
- copci, Matei Hutopila, Casa de Editură Max Blecher.

Teatru:

- Toate minţile tale, Vlad Zografi, Ed. Humanitas;
- Omul din cerc, Matei Vişniec, Ed. Paralela 45.

Eseistică/ critică şi istorie literară/ memorialistică/ dialoguri:

- Zen. Jurnal 2004 - 2010, Mircea Cărtărescu, Ed. Humanitas;
- Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală, Octavian Soviany, Casa de Pariuri Literare;
- Oare chiar m-am întors de la Athos?, Dan C. Mihăilescu, Ed. Humanitas;
- Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminină interbelică, Bianca Burţa-Cernat, Ed. Cartea Românească;
- Întâlnire în jurul unei palme Zen, Gabriel Liiceanu, Gabriel Cercel, Răzvan Luscov, Ed. Humanitas;
- Adevăr şi mistificare în jurnale şi memorii apărute după 1989, Ana Selejan, Ed. Cartea Românească;
- Toamna decanei, Radu Paraschivescu, Antoaneta Ralian, Ed. Humanitas;
- Psihobiografii, Corin Braga, Ed. Polirom.

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Jurnal spaniol

2004
14 august. Madrid. Aeropuerto de Barajas. Prima bucată de pământ străin pe care calc. Zeci de coloşi înaripaţi sclipesc în soare, unii încremeniți la sol, docili, alții furioși, decolând sau aterizând, sfârtecând aerul și urlând asurzitor. Sunt foarte emoționat. Diseară vom lua trenul spre Barcelona. 15 august. Barcelona. Oricât ai vrea să reacționezi invers față de gloată, primul lucru pe care vrei să-l vezi când ajungi aici este Sagrada Familia. Ieșim de la metrou chiar lângă impunătoarea catedrală. Gaudí a căutat să folosească în opera asta tot ce a învățat; rezultatul (atât cât înseamnă el acum): un amestec bizar de modele ornamentale naturale și elemente ale stilului neogotic și manierist, o construcție înspăimântatoare prin forța geniului, dar nereușită prin “ghiveciul” arhitectural pe care îl propune. Orașul e magic. Un fel de cetate ideală, cu munte, mare, vechi și nou, un animal bizar, fascinant, frumos colorat, vesel, mândru și mai ales nespus de îndrăzneț. Privesc în jur,…

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…