Treceți la conținutul principal

Cărţile anului 2011




Desigur, n-am parcurs tot ce s-a publicat în 2011. Listele de mai jos sunt pur şi simplu o selecţie din ce am reuşit să citesc. Aşadar, cărţile din 2011 care mi-au plăcut cel mai mult. Ordinea lor este aleatorie.

Cred că 2011 a fost un an foarte prost pentru proză. Ca şi 2010, el a strălucit mai tare în poezie, unde, pe lângă revenirea a doi mari poeţi - Ioan Es. Pop şi Matei Vişniec -, au avut loc şi debuturi extraordinare.
Din punctul meu de vedere, 2011 este dominat de două cărţi: ZEN, de Mircea Cărtărescu, şi UNELTE DE DORMIT, de Ioan Es. Pop.


Proză:

- Contorsionista, T.O. Bobe, Ed. Humanitas;
- Matei Brunul, Lucian Dan Teodorovici.

Poezie:

- Unelte de dormit, Ioan Es. Pop, Ed. Cartea Românească;
- Simfonia frânei, Marius Andrei Aldea, Ed. Herg Benet;
- La masă cu Marx, Matei Vişniec, Ed. Cartea Românească;
- Când va veni ceea ce este desăvârşit, Andrei Dosa, Ed. Tracus Arte;
- narcosingurătate, Cătălin Popescu, Ed. Brumar;
- copci, Matei Hutopila, Casa de Editură Max Blecher.

Teatru:

- Toate minţile tale, Vlad Zografi, Ed. Humanitas;
- Omul din cerc, Matei Vişniec, Ed. Paralela 45.

Eseistică/ critică şi istorie literară/ memorialistică/ dialoguri:

- Zen. Jurnal 2004 - 2010, Mircea Cărtărescu, Ed. Humanitas;
- Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală, Octavian Soviany, Casa de Pariuri Literare;
- Oare chiar m-am întors de la Athos?, Dan C. Mihăilescu, Ed. Humanitas;
- Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminină interbelică, Bianca Burţa-Cernat, Ed. Cartea Românească;
- Întâlnire în jurul unei palme Zen, Gabriel Liiceanu, Gabriel Cercel, Răzvan Luscov, Ed. Humanitas;
- Adevăr şi mistificare în jurnale şi memorii apărute după 1989, Ana Selejan, Ed. Cartea Românească;
- Toamna decanei, Radu Paraschivescu, Antoaneta Ralian, Ed. Humanitas;
- Psihobiografii, Corin Braga, Ed. Polirom.

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor flamand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană, aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutată dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreapta – In…