Treceți la conținutul principal

Umilirea animalelor



O poezie în care totul pare să ţină de o necunoscută chimie a trăirilor, de un mental dominat de experienţe subliminale. O poezie cu, totuşi, miez realist, dar cu faţete abstracte. O poezie crudă, lipsită de patetism. Val Chimic reprezintă, cred, cel mai bine direcţia asta. Cartea ei (Val Chimic este pseudonimul Valentinei Chiriţă – n. 1983) de debut, Umilirea animalelor (Editura Casa de pariuri literare, 2010) intră hotărât în literatură. Va lăsa cu siguranţă urme. Val Chimic ne aruncă într-un fel de coşmar în care oamenii capătă, în mod paradoxal, trăsături mecanice, tehnologice: „lasă-mă să îţi desprind, cu mâinile curate,/ creierul ca pe un trofeu/ din ţeasta oxidată” (mama).
Înainte de Val Chimic au fost câţiva poeţi care au anunţat o asemenea poezie, cel mai pregnant a făcut-o Ionel Ciupureanu, el fiind, din câte cunosc, şi primul dintre ei (e formidabil cum a ajuns Ciupureanu în prim-planul poeziei româneşti, după ce ani de zile, singur pe cărarea sa, nu a fost băgat în seamă aproape de nimeni – în 2010, la Casa de editură Max Blecher, i-a apărut volumul Mişcări de insectă).

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.