Treceți la conținutul principal

Să distrugi şi să arzi tot



Când citeşti un volum de debut precum Să distrugi şi să arzi tot (Editura Curtea Veche, 2011, traducere din limba engleză şi note de Ștefania Mihalache), îţi dai seama că, din păcate, tinerii noştri scriitori sunt departe de un asemenea nivel. Dintre prozatorii români care au debutat în ultimii zece ani cred că doar Filip Florian a reuşit să atingă o performanţă comparabilă cu a lui Wells Tower, autorul volumului amintit mai sus. American, născut în 1973, licenţiat în antropologie şi sociologie, Tower a publicat Everything Ravaged, Everything Burned în 2009, primind laude în mari reviste literare, dar şi premii importante. Cartea conţine nouă povestiri, surprinzătoare prin rafinament, dar deloc luminoase ca stare emoţională, mai degrabă cenuşii, bizare, o literatură care e un amestec de J.D. Salinger, Albert Maltz, Raymond Carver şi Julio Cortazar. Dacă primele opt povestiri se înscriu destul de bine în amestecul amintit, ultima, cea care dă şi titlul volumului, o povestire suprarealistă (dar de-un suprarealism cu totul original) despre vikingi, aruncă în aer orice încercare de a-l fixa pe acest autor într-o anumită descendenţă. Tower poate fi unul dintre marii autori americani ai secolului al XXI-lea, aşa că aştept cu nerăbdare următoarele sale cărţi.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.