Treceți la conținutul principal

PRIMELE RECENZII


Nona ROPOTAN, 24 august 2016, pe bookhub.ro
"Când te urci pe o bicicletă pentru prima oară, ești învățat să te uiți înainte, altfel vei cădea la prima învârtire a roții. Și nu cunosc pe nimeni care să se fi uitat din start înainte, pentru că fascinația roții care are rolul să te ducă înainte prin propria sa rotire este mai puternică decât influența oricărui sfat. Roata ți-o ia înainte ca să-ți arate drumul propriei tale vieți; [...] „Bicicleta” lui Ciprian Măceșaru este relicva, ultima relicvă a trecutului care se încăpățânează să supraviețuiască (fie și pe post de monument funerar) unei lumi strâmbe, lume căreia stăpânul ei nu i-a aparținut niciodată, dar pe care o străbătea când și când, în viteză sau precum o fantomă, bântuind la ceas de seară sau în miez de zi."

Jovi ENE, 25 august 2016, pe filme-carti.ro
"Problema principală însă este că aproape toate satele noastre sunt populate de toată încrengătura de personaje de aici și asta face ca lumea rurală de la noi (ca și romanul pe care vi-l prezint astăzi) să fie dominată mai degrabă de oameni ciudați, fără șanse de evoluție, amuzanți în acțiunile lor, dar care luați ca ansamblu aduc un gust amar și destul de realist. Și atunci ne mai mirăm că nu putem evolua, că lumea de la țară a stagnat și nu are prea multe șanse de supraviețuire. [...] Având o structură pe capitole ce mi-a adus aminte de romanul "Medgidia, orașul de apoi" al lui Cristian Teodorescu, cartea lui Ciprian Măceșaru ne aduce în prim plan o descriere reală a lumii rurale, hazlie, dar în același timp cu un puternic gust amar, așa cum este, de altfel, această lume. Pe undeva, am recunoscut aici lumea pseudo-rurală din ”Raiul găinilor”, de Dan Lungu, dar mai ales satul din scrierile regretatului Sorin Stoica. Dar, cel mai important, aici se află descris satul în care am copilărit cu toții și care nu s-a schimbat decât tangențial în ultimele decenii."

Adrian G. ROMILA, în România literară, nr. 38 / 2016
"Imaginar, micul roman al lui Ciprian Măceşaru pendulează între elocvenţa ficţiunii şi angoasa realităţii. El se mişcă natural între Sărăceniul lui Slavici şi problematicile actuale de tip Pungeşti-Roşia Montană, sau între „capitala unui judeţ de munte” şi „republica de la Ploieşti”. Le salvează pe toate prin umor, prin întorsăturile evenimentelor şi prin percutanţa ritmică a frazării."

Dan C. MIHĂILESCU, 5 septembrie 2016, pe carteadelaora5.ro
"O satiră mușcătoare și îngăduitoare în același timp. [...] Deasupra tuturor stă privirea lui Bohumil Hrabal, cu care îndrăznesc să compar universul din acest Strâmbeni."


Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Jurnal spaniol

2004
14 august. Madrid. Aeropuerto de Barajas. Prima bucată de pământ străin pe care calc. Zeci de coloşi înaripaţi sclipesc în soare, unii încremeniți la sol, docili, alții furioși, decolând sau aterizând, sfârtecând aerul și urlând asurzitor. Sunt foarte emoționat. Diseară vom lua trenul spre Barcelona. 15 august. Barcelona. Oricât ai vrea să reacționezi invers față de gloată, primul lucru pe care vrei să-l vezi când ajungi aici este Sagrada Familia. Ieșim de la metrou chiar lângă impunătoarea catedrală. Gaudí a căutat să folosească în opera asta tot ce a învățat; rezultatul (atât cât înseamnă el acum): un amestec bizar de modele ornamentale naturale și elemente ale stilului neogotic și manierist, o construcție înspăimântatoare prin forța geniului, dar nereușită prin “ghiveciul” arhitectural pe care îl propune. Orașul e magic. Un fel de cetate ideală, cu munte, mare, vechi și nou, un animal bizar, fascinant, frumos colorat, vesel, mândru și mai ales nespus de îndrăzneț. Privesc în jur,…

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…