Treceți la conținutul principal

Moartea parafină


Robert Şerban (n. 4 oct. 1970) este un binecunoscut poet, jurnalist şi editor, câştigător al multor premii, dintre care amintim: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (în 1994, pentru volumul Fireşte că exagerez), Premiul revistei Observator Cultural pentru cea mai bună carte de poezie din 2006 (pentru volumul Cinema la mine-acasă), Premiul pentru poezie (2010) al revistei Luceafărul de dimineață (pentru volumul Moartea parafină).
În Moartea parafină (Editura Cartea Românească, 2010), Robert Şerban este un poet în a cărui modernitate gâlgâie seva patriarhalităţii. O calmă şi înţeleaptă acceptare a vieţii reiese din poemele sale. Totul e spus limpede, fără forţări şi rupturi inutile.
„Deseori mă bucur de lucruri atât de neînsemnate/ încât mă suspectez/ că nu prea ştiu ce vreau de la viaţă// sunt la jumătatea ei/ şi îmi place să cred/ că ce văd departe departe departe departe/ măruntă/ ca o jucărioară de-un leu/ e propria mea moarte” (Jucărioara de-un leu).
Şerban nu e atras de nihilisme, nimic distructiv nu îl îmboldeşte, caută permanent armonia. Fiecărei zile îi găseşte un rost în împlinirea vieţii: „[…] zilele mele/ nu trec una după alta/ ci una prin alta/ ca vreascurile cu care o pasăre/ încearcă să-şi facă un cuib” (Vreascuri).
Moartea parafină este un volum realmente excelent, duios şi grav, melancolic şi lucid, unul dintre cele mai bune ale anului trecut.

Postări populare de pe acest blog

Primele două capitole din "Trecutul..." au apărut în limba italiană, în revista Orizzonti culturali, în traducerea lui Mauro Barindi

http://www.orizzonticulturali.it/it_interventi_Mauro-Barindi-e-Ciprian-Macesaru.html Una post-società ai margini della modernità: Ciprian Măceșaru e la Romania dei nostri giorni (febbraio 2017, anno VII)

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html Bibliotecă de scriitor Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...