Anul trecut, la editura ICR, Dumitru Crudu a publicat antologia: Noua poezie basarabeană. Cartea aceasta, dedicată de Crudu „lui Valeriu Boboc, ucis în bătaie de polițiști în evenimentele din aprilie 2009, și tuturor tinerilor care au fost torturați de poliție în beciurile din Chișinău”, era mai mult decât necesară. Avem dintr-o dată un foarte interesant tablou al poeziei tinere de dincolo de Prut. Dacă poeții mai vechi nu erau, cu puține excepții, menționați de criticii din România, pe motiv că practică un gen demodat, că sunt, așadar, anacronici, iată că noii poeți nu doar că sunt la zi cu evoluția poeziei române, dar în anumite cazuri se arată chiar inovatori. Din păcate, unii dintre ei deja ne-au părăsit. Este cazul remarcabilei Steliana Grama (1974-2006) și al lui Leo Hristov (1974-2000). Este clar că Basarabia are în momentul de față o valorosă generație de tineri poeți, din care se evidențiază nume precum Iulian Fruntașu, Mihail și Alexandru Vakulovski, Ștefan Baștovoi, Adrian Ciubotaru, Liliana Armașu ori Daria Vlas.
Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...