Nu, iarăşi nu a câştigat Mario Vargas Llosa Premiul Nobel. Nu l-a luat nici Michel Tournier. Nici Ernesto Sabato. Ma rog, ăştia erau preferaţii mei. Jean-Marie Gustave Le Clezio, el este laureatul de anul acesta. Nu zic, nu e un scriitor rău, doar că parcă nu-i de Nobel. Ştiu, se vor găsi destui care să-mi spună că ar fi mai bine să tac, că habar n-am cât de inovator a fost Le Clezio în primele sale romane, pe când era încă sub influenţa (sic!) Noului Roman, ori că nu ştiu nimic despre mesajul umanist al autorului, despre opţiunea sa pentru o lume diversă şi ecologică... Sunt departe de a fi un mare cunoscător al operei lui Le Clezio şi nu vreau să mă pronunţ categoric asupra valorii acesteia, dar mă întreb dacă are Le Clezio cărţi de importanţa unora precum Conversaţie la catedrală, Războiul sfârşitului lumii sau Mătuşa şi condeierul. Judecând după cele patru volume (Procesul verbal, Potopul, Primăvara şi alte anotimpuri şi Steaua rătăcitoare) de Le Clezio pe care le-am citit, n-aş prea crede. Pe de altă parte, dacă mă uit pe lista câştigătorilor marelui premiu suedez, îmi dau seama că se putea şi mai rău. Meritau oare Pearl Buck, Winston Churchill sau Harry Martinson, pentru a da doar trei exemple, să primească Nobelul? Nici recent laureaţii Imre Kertesz, Elfriede Jelinek şi Orhan Pamuk, chiar dacă sunt scriitori valoroşi, nu sunt, totuşi, scriitori fundamentali. Ştim însă că Academia Suedeză a ignorat mulţi scriitori mari, precum Tolstoi, Ibsen, Proust, Joyce, Kafka, Musil, Virginia Woolf, Borges ori Malraux. Noi să fim sănătoşi. Sper doar ca într-o bună zi, Academia Suedeză să răsplătească şi un scriitor român. Dacă a ales autori din Sfânta Lucia, Niger ori Egipt, de ce nu ar alege şi din România? Oricum, obsesia asta a Premiului Nobel ar trebui să ne părăsească. Eu unul nu-mi doresc cu orice preţ ca un scriitor român să câştige acest premiu, ci să avem scriitori care să merite acest lucru. Avem? Nu ştiu. Ştiu doar că am avut: Arghezi, Blaga, Sadoveanu, Sorescu, Stănescu…