Treceți la conținutul principal

Doru CĂSTĂIAN despre "Numele meu este Bryan Ruiz" în "Viața liberă"

"Poezia lui C.M. izbeşte şi seduce prin felul în care extrage substanţă poetică dintr-un soi de stoarcere atroce a realului, dintr-o abordare, fermă şi exasperată totodată, a tot ceea ce există. Întocmai ca lupul de mare al lui Ungaretti, poetul stă în mijlocul lucrurilor lipsit de iluzii, fără vreo proiecţie spre viitor, pentru că “viitorul e un obicei prost/de care nu putem scăpa/lucrează în noi ca un drog,/se joacă întruna cu minţile noastre”(Prolog). Lipsa de iluzii nu este însă apatie. De fapt, psihicul pe care îl simţim respirând în spatele poemelor lui C.M. este complex într-un mod monstruos, fără a fi prin asta mai puţin credibil. Modelat de experienţe poetice pe care abia le pot ghici (Berrymore? Ginsberg? Plath?), scrisul poetic al lui C.M. nu ne menajează. Aduce mai degrabă cu un ritual laic într-o biserică de carne (burdihanul de crocodil care este viaţa, din care moartea te scoate bucată cu bucată), un ritual purtat în fumul dens al unor mijloace lingvistice şi stilistice tari. Realismul pur este o utopie, realitatea pură şi dură nu este decât un efect de creastă de val, sclipind o secundă, a visului.
/.../
C.M. locuieşte o lume care are toate datele să fie în regulă şi totuşi nu este. Cel puţin pentru el. A fi poet înseamnă a fi tânărul spartan ros de vulpea ascunsă sub haină. Înseamnă a nu fi egal cu lucrurile, înseamnă ecartul sufletesc care te împiedică să exişti pur şi simplu, să te bucuri de filmul de la televizor, de pacea unui cămin, de berea băută pe canapea. Şi poate că fericirea este greu accesibilă tocmai pentru că, în lume, pe lângă bere şi femei frumoase, există şi poezie." 



Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…