Treceți la conținutul principal

Cum citim


Sorescu, în Jurnal (Ed. Fundației „Marin Sorescu”, 1999): „De recitit ce zice Rilke despre el (despre Rodin – n. m.) – am uitat cu desăvârşire”. Realizez că nici eu nu-mi mai amintesc mare lucru din cartea lui Rilke. Şi de-ar fi singurul caz nu ar însemna o aşa mare tragedie, dar numai aruncându-mi privirea spre bibliotecă ajung imediat la constatarea că sunt multe astfel de cărţi, în primul rând romane. Şi-atunci cum să nu fiu cuprins de un sentiment al zădărniciei?! Ştiu, însă, că totul depinde de felul în care citeşti. O lectură superficială, în grabă, e nulă aproape în totalitate, spun aproape, fiindcă şi la modul subconştient o carte te poate îmbogăţi, prin emoţie, prin estetica scriiturii etc. Dar de citeşti cu foaie şi creion lângă tine, cum se spune, sigur te alegi cu ceva. Totuşi, pentru a-ţi fi cu adevărat folositoare noile cunoştinţe şi pentru a nu le uita, e musai să le incluzi în setul tău de valori, în retorica ta, în gândirea ta, fie şi ca exemple negative, adică să le eficientizezi, altfel vor rămâne inerte şi, în timp, după cum am spus, ţi se vor şterge din memorie.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…