Treceți la conținutul principal

Doi poeți greci


-->
Fondată în 1991, la București, editura Omonia, deși nu este o prezență foarte vizibilă pe piața de carte românească, este o editură selectă, care are ca scop promovarea literaturii și civilizației Greciei moderne și-n portofoliul căreia se găsesc titluri de referință, semnate de autori precum Kavafis, Ritsos, Seferis, Palamas ori Petsalis-Diomidis.
Am cumpărat de curând un superb volum Kavafis, Poeme, apărut în 2008, o ediție bilingvă care beneficiază de un excelent studiu introductiv al Elenei Lazăr, domnia sa, o binecunoscută specialistă în literatura neoelenă, semnând și traducerea. Întotdeauna am admirat ușurința cu care Kavafis reușește să transmită într-o limbă simplă mesaje puternice, profunde. Iată: „Zilele din viitor se așază-n fața noastră,/ șir de lumânări aprinse –/ lumânărele aurii, vii și calde.// Zilele trecute ne rămân în urmă,/ trist șirag de stinse lumânări;/ cele-apropiate mai fumegă încă,/ lumânări topite, reci și îndoite.// Să le văd eu nu vreau; forma lor mă doare,/ mă doare-amintirea primei lor lumini./ Mă uit doar în față, la cele aprinse.// Înapoi eu nu vreau să privesc, mă sperii/ ce iute sporește șiru-ntunecat,/ ce iute se-nmulțesc lumânările stinse” (Lumânări).
Un alt volum (2009, bilingv, studiu introductiv și traducere de Tudor Dinu) de la Omonia pe care l-am citit în ultima perioadă este o foarte necesară antologie din opera poetică a lui Yannis Ritsos. Vorbesc de utilitatea acestei cărți fiindcă Ritsos fusese dat uitării la noi din cauza complicităților sale cu regimul comunist. Antologia de față prezintă nucleul curat și rezistent al poeziei marelui scriitor elen.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.