CIPRIAN MĂCEȘARU

Sâmbătă, 12 iunie, de la orele 17.00, la Bookfest, Editura Brumar lansează noile mele căr ț i: Focul din tâmplă ș i Poeme. Vor vorbi: Doina Jela, Dan C. Mihăilescu şi Robert Ș erban. Detail from Reading Two Books by William Wergman (1971). Photograph: Collection of Robert and Gayle Greenhill

--> Fondată în 1991, la Bucure ș ti, editura Omonia, de ș i nu este o prezen ț ă foarte vizibilă pe pia ț a de carte românească, este o editură selectă, care are ca scop promovarea literaturii ș i civiliza ț iei Greciei moderne ș i-n portofoliul căreia se găsesc titluri de referin ț ă, semnate de autori precum Kavafis, Ritsos, Seferis, Palamas ori Petsalis-Diomidis. Am cumpărat de curând un superb volum Kavafis, Poeme, apărut în 2008, o edi ț ie bilingvă care beneficiază de un excelent studiu introductiv al Elenei Lazăr, domnia sa, o binecunoscută specialistă în literatura neoelenă, semnând ș i traducerea. Întotdeauna am admirat u ș urin ț a cu care Kavafis reu ș e ș te să transmită într-o limbă simplă mesaje puternice, profunde. Iată: „Zilele din viitor se a ș ază-n fa ț a noastră,/ ș ir de lumânări aprinse –/ lumânărele aurii, vii ș i calde.// Zilele trecute ne rămân în urmă,/ trist ș irag de stinse lumânări;/ cele-apropiate mai fumegă încă,/ lumânări topite, reci ...

--> Povestirile din Cei trei copii-Mozart ne duc într-o lume stranie, de-o imaginație care cochetează cu fantasticul, dar care niciodată nu alunecă în acesta, păstrând până la capăt o bună tensiune realistă. Ecovoiu scrie economicos, frazele îi sunt scurte, senzația fiind, însă, în ciuda textului «fărâmițat», de soliditate și exhaustivitate. Cei trei copii-Mozart este o carte extraordinară, dar - ce păcat! - puțin cunoscută. Dintr-o antologie a celor mai importante povestiri din literatura română nu ar trebui să lipsească unele piese din volumul acesta. Traducere publicată pe site-ul http://www.romanianwriters.ro/ : “The stories take us into a strange world of the imagination which flirts with but never slips into the fantastic, preserving to the very end a realist tension. Ecovoiu writes sparingly, his sentences are clipped, but in spite of the ‘fragmented’ text the feeling is one of solidity and exhaustiveness.”

20 de ani de Humanitas! Importan ţ a pe care a avut-o editura lui Gabriel Liiceanu în cultura noastră după Revolu ţ ia din 1989 nu cred că în viitorul apropiat poate fi egalată de vreo altă editură românească. A existat în rândul cititorilor o fascina ţ ie greu de descris acum, când entuziasmul s-a mai domolit, când apari ţ ia unor căr ţ i de Cioran, de E. Ionescu ori de Eliade nu mai înseamnă un act de recuperare a ş teptat cu sufletul la gură. Realmente cu sufletul la gură. În ceea ce mă prive ş te, pe lângă căr ţ ile autorilor deja aminti ţ i, n-am să uit cu ce voluptate imensă am citit Nostalgia lui Cărtărescu (desigur, volumul a apărut mai întâi la Cartea Românească, în anul 1989, cu titlul Visul , o variantă incompletă, dar abia edi ţ ia de la Humanitas devine cu adevărat cunoscută), apoi Travesti (să mă ierte domnul Liiceanu, căci am citit cartea asta în timpul programului – pe atunci eram angajat la Humanitas) ş i toate celelalte căr ţ i ale autorului. A mai fost...