Treceți la conținutul principal

Mihaela Buruiană a scris pe blogul "Cărți și călătorii" despre volumul "Numele meu este Bryan Ruiz"

"Bryan Ruiz e un fotbalist costarican, iar găselnița aceasta pentru titlul cărții de față face trimitere la evenimentul care a declanșat scrierea volumului: Campionatul Mondial de Fotbal din 2014.
Ceea ce a pornit ca o joacă de cuvinte s-a transformat într-o colecție de poezii foarte personale, care înregistrează viața de zi cu zi, cu lucruri banale, cum ar fi privitul la televizor, plictiseala, fotbalul, spitalul, banii, călătoriile cu trenul și cu taxiul, ieșitul la terase cu prietenii, dar în toate cotidianul ia valențe poetice și te surprinde cu câte o imagine sau o senzație. Introspecția se combină cu umorul, teama de mediocritate cu autoironia, gesturile comune cu senzualitatea."



Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...
Citiți mai multe

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap...
Citiți mai multe

Poezie francofonă din Africa şi Caraibe

În 2006, cu prilejul Ediţ iei a XI-a a Francofoniei , la editura Institutului Cultural Român au fost publicate mai multe cărţ i menite să marcheze acest eveniment. Printre ele, o antologie de poezie francofonă din Africa ş i Caraibe. Intitulată Totem , ea este rodul unei selecţ ii din trei antologii apărute la noi în anii '70-'80. A şadar, o selecţ ie din selec ţ ii. Spuma. Esen ţ a. Textele sunt traduse de Radu Cârneci, Sânziana Colfescu-Drago ş ş i Gheorghe Dragoş . Cel mai cunoscut autor din antologie este senegalezul Léopold Sédar Senghor, considerat de mul ţ i drept cel mai important ş i influent poet african. Senghor este primul pre ş edinte al Senegalului (1960-1980) ş i primul african devenit membru al Academiei Franceze. Împreună cu Aimé Césaire (din insula Martinica, arhipelagul Antilelor) ş i Léon Damas (din Guyana) pune bazele "Negritudinii", mi ş care remarcabilă prin eforturile de a face cunoscute valorile africane. Negritu...
Citiți mai multe