Treceți la conținutul principal

5 MINUTE



Ciprian Măceșaru

5 MINUTE
(piesă într-un act)


Personaje:

ADAM
EVA
DUMNEZEU


*   *   *


O încăpere simplă.
La mijloc, un pat încadrat de două noptiere.
În pat stau Adam și Eva, cu ochii închiși.
Pe fiecare noptieră se află câte o veioză.
Pe noptiera Evei se găsește și o telecomandă.
Pe noptiera lui Adam se mai găsesc: un telefon mobil, un portofel.
Pe peretele dinspre Adam, un ceas și o ușă.
Pe peretele de pe latura Evei, o fereastră.
În fața patului, pe o măsuță, un televizor.
E dimineață.

EVA: Uf, ce cald e!
ADAM: Da, e cald!
EVA: E prea cald, nu-i aşa?
ADAM: Mult prea cald.

Cei doi deschid, în sfârşit, ochii.
Se privesc, se sărută, îşi zâmbesc, apoi, brusc, îşi întorc spatele.

EVA: Mai stăm un pic în pat, da?
ADAM: Da, 5 minute, atât. Uite, ceasul arată şi 20. Stăm pâna la şi 25.
EVA: Da, până la și 25.
ADAM: Doar 5 minute.
EVA: Căldura asta ne-a moleşit de tot.
ADAM: Da, ne-a moleșit de tot.

Eva privește peretele din stânga.
Adam privește peretele din dreapta.

EVA: Au trecut 5 minute?
ADAM: Da, au trecut.
EVA: Ne ridicăm?
ADAM: Nu e obligatoriu.
EVA: Într-adevăr, nu e obligatoriu.
ADAM: Ar trebui să gândim bine înainte de a lua o decizie.
EVA: Așa este. O decizie proastă ne-ar putea aduce numai necazuri.
ADAM: Dacă ne-am ridica prea devreme din pat, am putea, de exemplu, să vedem ceva rău. Dacă am rămâne mai mult timp în pat, n-am mai vedea acel lucru rău.
EVA: Dar dacă e ceva bun?
ADAM: Hm! Complicată dilemă. Și e atât de greu să gândești pe căldura asta.
EVA: Da, e aproape imposibil să gândești pe căldura asta.
ADAM: Ce zici, rămâne unul dintre noi în pat? În felul acesta, tu sau eu am avea de câștigat.
EVA: Cum așa?!
ADAM: Cel care pleacă poate să vadă ceva bun, și atunci a câștigat, sau poate să vadă ceva rău, și atunci a pierdut.
EVA: Iar cel care rămâne în pat, fie pierde ceva bun, fie scapă de ceva rău.
ADAM: Exact!
EVA: Eu cred că gândim al naibii de bine, chiar și pe căldura asta.
ADAM: Da, nu ne descurcăm rău deloc.
EVA: Dar cum decidem cine pleacă și cine rămâne?
ADAM: Rămâi tu. În cel mai rău caz, nu vei vedea ceva bun. Răul nu te-ar atinge.
EVA: Mulțumesc! Ești un cavaler.
ADAM: Cu plăcere!
EVA: Câte minute au mai trecut?
ADAM: Încă 5.
EVA: Ce zici, facem dragoste?
ADAM: Pe căldura asta?!
EVA: Ai dreptate. Mai bine așteptăm seara. Câte ore mai sunt până se înserează.
ADAM: Vreo 8.
EVA: Crezi că seara s-ar putea întâmpla ceva rău?
ADAM: De ce întrebi?
EVA: Dacă se întâmplă ceva rău, nu mai apucăm să facem dragoste, iar mie îmi place să fac dragoste.
ADAM: Îți place să faci dragoste cu mine sau îți place să faci dragoste așa, în general?
EVA: În general, dar mă culc numai cu tine, fiindcă nu vreau să te rănesc.
ADAM: Mulțumesc!
EVA: Cu plăcere!
ADAM: N-o să se-ntâmple nimic rău.
EVA: Poftim?!
ADAM: N-o să se-ntâmple nimic rău diseară.
EVA: De unde știi?!
ADAM: Nu știu, am zis și eu așa, ca să te liniștesc.
EVA: Mulțumesc, ești drăguț!
ADAM: Cu plăcere!
EVA: Uf, ce cald e!
ADAM: Da, e cald!
EVA: E prea cald, nu-i aşa?
ADAM: Mult prea cald.

Cei doi se răsucesc unul spre celălalt.
Se privesc, se sărută, îşi zâmbesc, apoi, brusc, îşi întorc spatele.

EVA: Câte minute au mai trecut?
ADAM: Încă 5.
EVA: Mai stăm un pic în pat, da?
ADAM: Da, 5 minute, atât. Uite, ceasul arată şi 40. Stăm pâna la şi 45.
EVA: Da, până la și 45.
ADAM: Căldura asta ne-a moleşit de tot.
EVA: Da, ne-a moleșit de tot.

Eva privește peretele din stânga.
Adam privește peretele din dreapta.

EVA: Mi-e foame.
ADAM: Avem ceva de mâncare?
EVA: Doar un măr.
ADAM: Eu aș mânca un hamburger.
EVA: Și eu aș mânca un hamburger.
ADAM: Comand niște hamburgeri?
EVA: Ar fi grozav dacă ai comanda niște hamburgeri. Și niște suc.

Adam ia telefonul mobil de pe noptieră, formează un număr și comandă hamburgeri și suc.

EVA: În câte minute primim mâncarea?
ADAM: În 5 minute. Dumnezeu e la doar un bloc distanță.
EVA: Până atunci, vrei să ne uităm la televizor?
ADAM: Da. Poate găsim ceva amuzant.

Eva ia telecomanda de pe noptieră și pornește televizorul.
Numai Eva se uită spre ecran.
Adam continuă să țintească peretele.

EVA: Așaaa… Pe Rai Uno e ceva despre un măcel.
ADAM: Oh, schimbă repede!
EVA: Pe Rai Due e un documentar despre balene…
ADAM: Nu mai există balene. Schimbă!
EVA: Pe Rai Tre, operă.
ADAM: În sfârșit, ceva amuzant.
EVA: Da, oamenii grași care cântă operă sunt foarte amuzanți.
ADAM: Nu și cei slabi. Cei slabi sunt ridicoli.
EVA: Cântăreții slabi ar trebui interziși.
ADAM: Opera fără burți și guși nu e operă. Și fără decolteuri adânci.
EVA: Așa e, fără burtoși și tâțoase nu există operă.

Adam se apasă pe coaste și geme.

ADAM: E rău fără o coastă.
EVA: Bine că ai scăpat cu viață. Sper că acum te-ai convins că rugbyul nu e pentru tine.

Se aud ciocănituri în ușă.
Eva se saltă în capul oaselor și aplaudă frenetic.

EVA: A sosit, a sosit!
ADAM: Poate fi o capcană.
EVA: Ești culmea!

Adam se arată neimpresionat.

ADAM: Cine e?

Se aude de dincolo de ușă:
- Dumnezeu!

ADAM: Ce dorești?
DUMNEZEU: V-am adus hamburgerii.
ADAM, către EVA: El e!
EVA: Cine-ar fi putut să fie?! Ești paranoic, pe cuvânt!
ADAM, privind spre ușă: Intră! E deschis.

Se deschide ușa.
Intră un bătrân cu barbă albă.
Pe cap poartă o șapcă roșie.
Într-o mână duce o pungă de hârtie în care sunt hamburgerii. În cealaltă mână, o sticlă de coca-cola.

DUMNEZEU: Bună ziua!
ADAM și EVA: Bună ziua!
DUMNEZEU: Aveți patru hamburgeri și o sticlă de 1 litru de coca-cola. 31 de lei.

Adam ia portofelul de pe noptieră.
Îi întinde lui Dumnezeu câteva bancnote.

ADAM: Uite, Doamne, 32 de lei. Să-ți rămână și ție ceva.
DUMNEZEU, spune acru: Mulțumesc!

Dumnezeu lasă punga și sticla pe noptiera lui Adam, apoi ia banii, evident nemulțumit de bacșiș.
Eva îl privește revoltată pe Adam.
Adam nu o bagă în seamă. Ia din pungă doi hamburgeri, unul pentru el, altul pentru ea.

EVA: Ești un zgârcit!

Se apleacă peste el și îi ia portofelul.
Scoate din el o bancnotă pe care i-o dă lui Dumnezeu.

EVA: Doamne, de ce e atât de cald?
DUMNEZEU: Pentru că e vară.
EVA: Totuși, e prea cald.
DUMNEZEU, sătul de situație: La revedere!

Dumnezeu pleacă.
Eva și Adam mușcă din hamburgeri și răspund la salut cu o mormăială.
Când termină de mâncat, cei doi își ling degetele.
Adam se uită în pungă.

ADAM: Dumnezeu nu ne-a adus șervețele.
EVA: E bătrân, a uitat.
ADAM: Nu trebuia să-i mai dai bani. Nu merita.
EVA: Mă enervezi.
ADAM: Da?! Mai bine ai aduce niște pahare.
EVA: Tu de ce nu-ți miști fesele?! S-au dus vremurile în care femeile erau sclavele bărbaților.
ADAM: Sunt sătul de feminismul tău.
EVA: Și ce-o să faci?!
ADAM: O să te părăsesc.
EVA: În loc să te duci după pahare?!
ADAM: Da!
EVA: OK, atunci pleacă!
ADAM: Mai stau 5 minute.
EVA: Bine, dar 5 minute, nu mai mult.
ADAM: De fapt, tu ar trebui să pleci.
EVA: Nu mai spune! De ce?!
ADAM: Asta e casa mea.
EVA: Cum să fie casa ta?!
ADAM: Am muncit mai mult decât tine.
EVA: Da, dar eu am câștigat mai mulți bani. Întreținutule!

Cearta se aprinde serios.
Țipete neinteligibile.
Cei doi se bat cu pernele.
Dumnezeu reintră în încăpere, de data asta îmbrăcat în polițist.

DUMNEZEU, strigă: DESTUL!
EVA: Doamne, ce e cu tine aici?!
DUMNEZEU: S-au plâns vecinii că îi deranjați.
ADAM: Ne pare rău, Doamne!
DUMNEZEU: Prea târziu! Trebuie să vă izgonesc din apartament.
EVA: Dar, Doamne, asta e casa noastră.
DUMNEZEU: Acum nu mai e.
ADAM: Auzi, bă, moșule, eu am zis să fiu respectuos, dar văd că insiști să te iau de barbă și să te dau afară.
DUMNEZEU: N-ai îndrăzni. Știi bine că sunt atotputernic.
ADAM: Ah, voiam să mai stau cinci minute în pat. Văd că nu mă lași.

Adam coboară din pat și se îndreaptă amenințător spre Dumnezeu.

EVA: Adam, ce naiba faci?!
ADAM: Îi ofer o lecție moșneagului.

Adam întinde mâna, gata să-l apuce de barbă pe Dumnezeu.
Dumnezeu scoate fulgerător arma și-l împușcă.
Eva țipă, se ia cu mâinile de cap. Plânge.

EVA: Doamne, cum rămâne cu porunca a șasea?
DUMNEZEU: Porunca a șasea rămâne valabilă.

Eva privește consternată când la Dumnezeu, când la trupul inert al lui Adam.

DUMNEZEU, anunță prin stație: Subiectul Adam s-a opus izgonirii și a fost lichidat. Repet, subiectul a fost lichidat.

Cortina.

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Interviu cu RĂZVAN PETRESCU

Răzvan Petrescu (n. 1956) este prozator, eseist, dramaturg. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1982. După ce profesează opt ani, renunță la medicină pentru a se dedica scrisului. A fost redactor la revistele Cuvîntul şi Amfiteatru, apoi la editurile Litera și Allfa. Din 2004 este redactor la Curtea Veche Publishing. A publicat volumele: Grădina de vară (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1989, premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu“; Eclipsa (proză scurtă), premiul oraşului Târgovişte pentru cea mai bună carte de proză a anului; Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1997, premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului şi premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Farsa, Editura Unitext, 1994, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului; Primăvara la bufet, Editura Expansion, 1995, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie „…