Vedeam limpede
cusăturile prin aer,
vedeam firele
de lumină nealterată
și nimic nu mă
mai putea
clinti.
* * *
un soare vânăt
e umărul meu.
ca un clopot,
părul tău negru
mă izbește întruna.
* * *
viitorul
e un obicei prost
de care nu putem scăpa,
lucrează în noi ca un drog,
se joacă întruna cu mințile noastre.
până și la moarte îndrăznim
să ne gândim ca la un viitor.
cusăturile prin aer,
vedeam firele
de lumină nealterată
și nimic nu mă
mai putea
clinti.
* * *
un soare vânăt
e umărul meu.
ca un clopot,
părul tău negru
mă izbește întruna.
* * *
viitorul
e un obicei prost
de care nu putem scăpa,
lucrează în noi ca un drog,
se joacă întruna cu mințile noastre.
până și la moarte îndrăznim
să ne gândim ca la un viitor.