“Nici
astăzi nu pot să mă laud că lucrez la un volum pe care vreau de mulți
ani să-l tipăresc. Este o provocare pe care mi-a adresat-o bunul meu
prieten, Ciprian Măceșaru, care are puțin peste 30 de ani. El a vrut să
facă o carte despre răbdare și împreună am ajuns la ideea de a face un
volum de eseuri confesive, epistolare. Ne-am pus în cap ca timp de o
jumătate de an să ne etalăm teoriile despre răbdare. Ce poate fi mai
neobișnuit, mai nucă în perete, în epoca noastră, ca un elogiu pentru
lentoare? Mai ales când vine de la doi nerăbdători, de la noi nărăvași,
de la doi tipi care s-au cheltuit cu o frenezie sinucigașă în viață,
care acum își propun să vină către adolescenți și către bunicii
adolescenților de mâine cu acest elogiu al răbdării.”
