Treceți la conținutul principal

Roxana Turcitu despre "Portbagaj". Pe roxtao.com.

"In cazul romanului Portbagaj, aproape ca nu stiu nici acum daca mi-a placut sau nu. Am detestat cu atat de multa intensitate personajul principal incat nu reusesc sa imi dau seama daca intr-adevar nu mi-a placut cartea, daca doar proiectez impresiile despre personaj asupra intregii povesti (pentru ca e aproape imposibil sa le separi) sau daca sentimentele acestea pe care reuseste sa ti le induca autorul fata de protagonist sunt ceea ce fac ca Portbagaj sa fie un volum foarte bun. Cu atat mai mult cu cat acesta nu are decat 104 pagini, asadar autorul a avut la dispozitie putin timp in care sa iti transmita emotii atat de puternice."

Pentru a citi întreaga cronica, dați clic pe următorul link:
http://roxtao.com/2014/08/11/portbagaj-ciprian-macesaru/#comment-7614

Postări populare de pe acest blog

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.” - Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubilis că „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? - Eu cred acum că mai important chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit ( sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme

Interviu cu Matei VIŞNIEC

Matei Vişniec: “Jonglez cu genurile literare”. Interviul a fost realizat în ultima zi (duminică, 27 noiembrie) a Târgului Internaţional Gaudeamus - 2011. Ciprian Măceşaru : Faceţi parte din rândul primilor scriitori optzecişti ș i sunteţi membru fondator al Cenaclului de Luni. Totuşi, asocierea numelui dumneavoastră cu cele din nucleul Generaţiei ‘80 fie nu este făcută, fie reprezintă doar o informaţie seacă de istorie literară. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. De unde această înstrăinare de grup, această solitudine cu care ne-aţi obişnuit? Nu aţi avut prieteni în rândul poeţilor optzecişti? Matei Vişniec : Ba nu, nu, am fost foarte fericit să fac parte din această familie optzecistă. Poate că eram puţin mai timid, o fire provincială venită de la Rădăuţi la Bucureşti şi mi-au trebuit câţiva ani ca să mă adaptez, dar am fost foarte mulţumit să fac parte din această emulaţie care era poezia anilor ‘75, ‘76, ‘77, ‘78… Debuturile din 1980… Eu am debutat în primul val. Doar Traian