Tudor Urian a scris despre "Roşu pentru pietoni" în revista Acolada. Îi mulţumesc!
Un fragment:
"Diferenţa dintre poezia celor mai mulţi dintre poeþii „indignatei” generaţii 2000 şi cea a lui Ciprian Măceşaru este, mutatis mutandi, cea dintre muzica hip-hop şi saxofonul lui John Coltrane. Pe de o parte,
avem un ritm care se repetă obsedant şi nişte priviri aţintite spre zonele de penumbră ale concretului cotidian, descris în cuvinte fruste, prea puþin poetice, de cealaltă parte, un sunet învăluitor, adesea improvizat menit să pună în evidenþă trăirile de acord fin şi îndoielile spiritului. Până la urmă totul este o chestiune de gust al cititorului, care poate opta între concretul unei seri virile printre băieţii de cartier şi misterul unui son catifelat, vag devitalizat, care răzbate în inima nopţii.
avem un ritm care se repetă obsedant şi nişte priviri aţintite spre zonele de penumbră ale concretului cotidian, descris în cuvinte fruste, prea puþin poetice, de cealaltă parte, un sunet învăluitor, adesea improvizat menit să pună în evidenþă trăirile de acord fin şi îndoielile spiritului. Până la urmă totul este o chestiune de gust al cititorului, care poate opta între concretul unei seri virile printre băieţii de cartier şi misterul unui son catifelat, vag devitalizat, care răzbate în inima nopţii.
Nimic nu este mai străin imaginarului poetic al lui Ciprian Măceşaru decât mersul pe un teren solid, certitudinea, concretul, strigătul de revoltă, amestecul de sânge, spermă şi mirosuri pestilenþiale care au făcut carieră în poezia anilor de început ai noului mileniu. Poezia sa, aflată la graniþa vis şi realitate este una a crochiurilor de idei şi sentimente abia schiţate, a frânturilor de meditaţie în sens contrar, a cunoaşterii suspendate în constatarea lui Socrate, „ştiu că nu ştiu”, a intuitivului care ia faţa raþionalului şi a misterului
care nu ar trebui să se lase dezlegat. Este o poezie de noapte, murmurată, nu declamată, a unor stări de spirit mai mult decât a unor eforturi raţionale şi voluntare de a scrie Poemul.
care nu ar trebui să se lase dezlegat. Este o poezie de noapte, murmurată, nu declamată, a unor stări de spirit mai mult decât a unor eforturi raţionale şi voluntare de a scrie Poemul.
[...]
Poet al îndoielilor şi al vulnerabilităţii, Ciprian Măceşaru este un altfel de om al timpului său. Un sceptic aflat în căutarea grăuntelui de înţelepciune menit să facă suportabilă viaţa în goana tot mai decerebrată care caracterizează secolul în care abia am intrat. Poet de cursă lungă, care şi-a găsit drumul său în poezia actuală, Ciprian Măceşaru este, cu siguranţă, unul dintre scriitorii tineri ale căror cărþi viitoare trebuie urmărite cu toată atenţia."
Citiţi întreaga cronică:
