Treceți la conținutul principal

Nobel pentru Tomas Tranströmer



Poetul suedez Tomas Tranströmer a câştigat Premiul Nobel pentru literatură din acest an. Tranströmer e un mare poet, fără doar şi poate. Prima oară am aflat de el citind Poezia nordică modernă, o antologie apărută în 1968 în celebra colecţie BPT a Editurii pentru Literatură. După 1989, poetul suedez a devenit ceva mai cunoscut în România datorită traducătorului Dan Shafran, cel care a realizat două excelente antologii bilingve de poezie contemporană română şi suedeză, Corespondenţe lirice (1997) şi Noi corespondenţe lirice (2002), ambele apărute la Editura Fundaţiei Culturale Române. Apoi, lui Tranströmer i-au apărut la Editura Polirom, în traducerea aceluiași Dan Shafran, Pagini din cartea nopţii (2003) – volum pe care l-am cumpărat de la Cărtureşti, dacă îmi amintesc bine, cu doar 3, 99 lei - şi Taina cea mare (2005). Prin urmare, Tomas Tranströmer n-ar trebui să îi fie chiar necunoscut cititorului român de poezie. Pentru cine nu a citit nimic din opera poetului suedez, transcriu aici un poem din Pagini din cartea nopţii:


Din martie ‘79

Plictisit de toţi cei ce vin cu cuvinte, cuvinte, dar nici un limbaj,
am pornit spre insula acoperită de zăpadă.
Sălbăticiunea nu are cuvinte.
Paginile albe se răspândesc în toate direcţiile.
În zăpadă dau de urma de copite a căprioarelor.
Limbaj, dar nici un cuvânt.

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă?

Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Încercând s…