Treceți la conținutul principal

Nobel pentru Tomas Tranströmer



Poetul suedez Tomas Tranströmer a câştigat Premiul Nobel pentru literatură din acest an. Tranströmer e un mare poet, fără doar şi poate. Prima oară am aflat de el citind Poezia nordică modernă, o antologie apărută în 1968 în celebra colecţie BPT a Editurii pentru Literatură. După 1989, poetul suedez a devenit ceva mai cunoscut în România datorită traducătorului Dan Shafran, cel care a realizat două excelente antologii bilingve de poezie contemporană română şi suedeză, Corespondenţe lirice (1997) şi Noi corespondenţe lirice (2002), ambele apărute la Editura Fundaţiei Culturale Române. Apoi, lui Tranströmer i-au apărut la Editura Polirom, în traducerea aceluiași Dan Shafran, Pagini din cartea nopţii (2003) – volum pe care l-am cumpărat de la Cărtureşti, dacă îmi amintesc bine, cu doar 3, 99 lei - şi Taina cea mare (2005). Prin urmare, Tomas Tranströmer n-ar trebui să îi fie chiar necunoscut cititorului român de poezie. Pentru cine nu a citit nimic din opera poetului suedez, transcriu aici un poem din Pagini din cartea nopţii:


Din martie ‘79

Plictisit de toţi cei ce vin cu cuvinte, cuvinte, dar nici un limbaj,
am pornit spre insula acoperită de zăpadă.
Sălbăticiunea nu are cuvinte.
Paginile albe se răspândesc în toate direcţiile.
În zăpadă dau de urma de copite a căprioarelor.
Limbaj, dar nici un cuvânt.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.