Charles Bukowski, Poşta. Traducere de Sorin Gherguţ. Editura Polirom, 2004.
Charles Bukowski s-a născut în 1920, în Germania, din tată american şi mamă nemţoaică. La trei ani este adus în America. Debutează foarte târziu, la aproape patruzeci de ani. A început să scrie romane abia după ce a împlinit cincizeci de ani. Totuşi, a reuşit să publice peste 70 de volume.
Proza lui Bukowski este onestă, cum îi place lui să spună, adică sinceră, simplă, directă, trăgându-şi seva din Louis Ferdinand-Celine, John Fante, Henry Miller şi chiar Ernest Hemingway.
În romanul Poşta, Bukowski descrie experienţa trăită vreme de doisprezece ani ca funcţionar la poştă. Henry Chinaski, alter ego al autorului, este, ca şi în Factotum şi Femei, personajul principal. Şi tot ca în cele două romane amintite, şi în acest caz domină mizeria, scenele de sex, neputinţa de a se adapta condiţiilor societăţii, limbajul vulgar. Regulile draconice ale poştei, cărora Chinaski trebuie să le facă faţă, reflectă o societate americană mecanică, sufocantă, aberantă. Desigur, suntem departe de o viziune kafkiană. Chinaski îşi doreşte să ajungă „un bun parazit” şi asta nu-l ajută să fie, nu-i aşa?, vreun tip exemplar, dar nici nu-l împiedică să critice societatea în care trăieşte. Nu întâlnim la Bukowski vreo criză existenţialistă, vreo angoasă care să-l tortureze, ci doar silă faţă de provocările vieţii, lene, repulsie... Omului îi plac femeile, cursele de cai şi băutura, cam asta e tot ce-l interesează. De ajuns ca să-ţi devină simpatic.