Vedeam limpede cusăturile prin aer, vedeam firele de lumină nealterată și nimic nu mă mai putea clinti. * * * un soare vânăt e umărul meu. ca un clopot, părul tău negru mă izbește întruna. * * * viitorul e un obicei prost de care nu putem scăpa, lucrează în noi ca un drog, se joacă întruna cu mințile noastre. până și la moarte îndrăznim să ne gândim ca la un viitor.
- scriitor -