CIPRIAN MĂCEȘARU

--> --> --> Ruxandra Novac – ecograffiti (Editura Vinea, 2003, 2006). Poeme dense, inteligente şi dure, ce se definesc ca un plonjon în intim şi în angoasă. Scriitoarea îşi arată sentimentele cu multă discreţie, sofisticat, uneori cu o bună obscuritate. Impresia pe care o ai este că îţi vorbeşte din culise, în timp ce pe scenă nu e nimeni. Intuieşti persoana de dincolo de decoruri, dar trebuie să te mulţumeşti cu ceea ce auzi. Cititorului nu i se dă voie, în ciuda destăinuirilor pe care le găseşte în carte, să intre sub clopotul de sticlă al autoarei. Totul e bine sigilat. Novac nu-ţi plânge pe umăr, nici măcar nu te priveşte. Se exteriorizează fără a se face – iată paradoxul! – vizibilă. -->

--> Poezia lui Komartin ț ine de un existen ț ialism melancolic. Autorul înfă ș oară în straturile textelor sale pove ș ti sau sentimente crude, parcă abia scoase din pântecul min ț ii, nu se teme să se arate vulnerabil, gata să- ș i frângă gâtul de muchia vie ț ii, nu caută să- ș i escaladeze propria dimensiune umană pentru a- ș i croi alta, neadevărată. Komartin nu scrie o literatură prin care să- ș i falsifice personalitatea. Autenticitatea, intimitatea ș i profunzimea dau multora dintre poeziile sale o greutate excep ț ională.

Radu Petrescu (1927-1982), scriitor important, reprezentant, alături de Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Alexandru George și Tudor Țopa, al Școlii de la Târgoviște, autor al unuia dintre cele mai reușite romane românești: Matei Iliescu ; dar și al unei substanțiale cărți de eseuri – Meteorologia lecturii ; precum și al unui jurnal impresionant (1944-1982), dar care până în prezent nu a fost publicat integral. Ultimul volum din acest jurnal a apărut anul trecut la editura Paralela 45 (unde, de fapt, e pe cale să fie publicată întreaga operă a autorului), se numește Pentru buna întrebuințare a timpului și acoperă perioada 1971-1976. Un mare pasionat de Vergiliu și de Dante, dar mai ales de Stendhal, Radu Petrescu resimte clasicismul ca pe o obligatorie matcă a creaților sale, de unde, însă, are ambiția de a se ridica deasupra epocii în care trăiește, de a aduce ceva cu totul nou în arta prozei (nu doar românești). Permanent nemulțumit de orbirea contemporanilor săi, car...