CIPRIAN MĂCEȘARU

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html Bibliotecă de scriitor Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.

http://www.orizzonticulturali.it/it_interventi_Mauro-Barindi-e-Ciprian-Macesaru.html Una post-società ai margini della modernità: Ciprian Măceșaru e la Romania dei nostri giorni (febbraio 2017, anno VII)

Florin PÎRJOL: " Ciprian Măceşaru este un scriitor cunoscut, dar a dat lovitura acum câţiva ani cu un excepţional volum de convorbiri cu criticul literar Dan C. Mihăilescu. La zece ani după momentul debutului, Ciprian Măceşaru e deja un nume important pe scena literară autohtonă. Poet, prozator, jurnalist cultural, dar şi toboşar în câteva trupe cunoscute, Ciprian Măceşaru e un intelectual viu şi proaspăt, curios, mare iubitor de literatură, pe scurt, unul dintre acei oameni pe care nu-i poţi vedea altfel decât în mijlocul cărţilor. A fost de acord sa stea de vorbă cu noi despre proiectele sale trecute şi viitoare, despre colaborarea şi prietenia sa cu Dan C. Mihăilescu, dar şi despre cum arată o zi obişnuită din viaţa lui sau despre ce se întâmplă, astăzi, pe scena literară de pe la noi."   Ciprian MĂCEȘARU: " Tindem prea mult să redăm şi reuşim prea puţin să fim cu adevărat creatori, de unde un aer ba monoton, ba de bun meşteşug, deci nu mai mult, care străbate în...

Affresco tragicomico, e verosimile, della vasta Romania di provincia, nascosta e sprofondata nelle viscere del tessuto sociale lontano dal baluginio e dalla frenesia delle grandi città,  Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta  (Cartea Românească, Bucarest 2016, pp. 138), agile romanzo di Ciprian Măceșaru, classe 1976, diverte e stupisce facendo abbozzare sulle labbra del lettore sorrisi dal gusto tra l’amaro e l’agrodolce, facendogli provare sentimenti tra l’indignazione e l’incredulità, calandolo in situazioni surrealiste e altre spietatamente reali. Ambientato in un immaginario e apocalittico villaggio, Strâmbeni – e già il nome evoca, suggerisce che vi è insito qualcosa di «strambo» –, popolato da una variegata e variopinta fauna umana, che un regista visionario alla Fellini avrebbe sfruttato (o potrebbe sfruttare) per girare un «Amarcord» attuale tutto romeno, l’autore passa in rassegna i «nuovi mostri» di una post-società incarnita in schemi comportamentali e mental...

http://revistafamilia.ro/februarie-2017/

http://stiri.tvr.ro/embed.php?video_id=137811

Organizată de către Lit World , ZICI - Ziua Internațională a Cititului Împreună - este un eveniment global la care participă milioane de oamen i din peste 100 de țări. Aflat la prima ediție în România, evenimentul coordonat la nivel național de grupul Citim Împreună România, a dorit să adune 20 de parteneri cu care să organizeze în țară acest eveniment. Spre bucuria organizatorilor, la selecția partenerilor s-au înscris 80 de organizații - școli, organizații non-profit și chiar o librărie, plus 12 biblioteci județene. Fiecare dintre aceste organizații a primit din partea Citim Împreună România resurse care să contribuie la organizarea unor evenimente memorabile de lectură. Dintre acestea, 20 au fost organizate pe 16 februarie și au constat în sesiuni de lectură susținute, prin Skype, de autori cunoscuți de cărți pentru copii, între care Mihaela Cosescu, Andreea Demirgian, Andrea Gál, Laura Grunberg, Iulia Iordan, Ciprian Măceșaru, Victoria Pătrașcu, Sînziana Popescu, Carmen Tiderle. ...

Cristina Butnaru: "R areori am întâlnit atâta condensare de trăiri, de tipologii umane și de contraste în puțin peste o sută de pagini. Timp de două ceasuri, Ciprian Măceșaru  m-a jonglat printre sentimente și a reușit să-mi fugărească amarul, temporar, doar cu câte un surpinzător hohot de râs. O Românie în miniatură, da, dar una pe care optimista din mine o vrea păstrată în memorie  așa, ca în ,,apele întunecate ale geamurilor" în care ,,păreau să strălucească păstrăvi".  Mi-am înghiţit nodul din gât de la final... cu speranţa că marea de luminiţe din pieţele României a reuşi să spele tonele de steril. " 7 februarie 2017 https://www.facebook.com/cris.butnaru/posts/10208178727962717

" De curând, am primit șansa de a-mi testa rabdarea de cititor, parcurgând nerăbdător o carte despre nerăbdarea de a fi răbdător. Am cântărit volumul din ochi, așa cum ai privi de  jos în sus culmile înalte ale Everestului. Greu de atins, însă imposibil de rezistat provocării. Apărută la Editura Humanitas, în anul 2014, cartea gândită, scrisă și trăită la modul savuros, epistolar, de către cei doi autori, Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru este un cumul de modele culturale, de abordări pluridisciplinare în care se pierd, deopotrivă, și cotidianul, obișnuitul, și excepționalul, neobișnuitul. Este o carte ce seamană cu o întâlnire la ceai, în timp ce afară apa de ploaie biciuie strașnic pământul răbdător. O carte pentru tinerii de toate vârstele, tineri care se caută, care (se) așteaptă (ne)răbdători și care au nevoie de repere și de modele. Și de ce să nu fie răbdarea unul dintre acestea?" 18 martie 2017 http://egolitera.eu/2017/03/18/dan-c-mihailescu-ciprian-mac...

Ingrid Marc mi-a luat un interviu pentru blogul Neuroteen (interviul a fost tradus în limba engleză de Teodora Leon). Vorbesc în el despre  literatura română actuală și despre cea de dinainte de '90, despre influența televizorului, despre ce-aș face dacă aș fi ministru al culturii  (☺) despre cât se scrie, cât se citește, despre atracția unora dintre intelectuali către extremism, despre un dorit Premiu Nobel pentru Literatură acordat unui român și despre altele. Excerpt: " the communist regime (fraudulently established, let us say it again and again) was a heavy blow given to literature, but even under those circumstances, despite the harsh censorship, several beautiful books emerged in Romania, some of them quite exceptional:  Visul  (Mircea Cărtărescu),  Zenobia  (Gellu Naum),  Manualul întâmplărilor  (Ştefan Agopian),  Rebarbor  (Alexandru Monciu-Sudinski),  Grădina de vară  (Răzvan Petrescu),  Tangoul ...

"Dincolo de aluzia la «Metamorfoza» lui Kafka, «Super! Sunt un gândac!» este o carte despre personalitate și identitate, despre dragoste și acceptare, despre viziunea pozitivă asupra vieții insuflată copilului, de la cea mai fragedă vârstă, de către părinți." 5 noiembrie 2016 http://www.avantaje.ro/articol/super-sunt-un-gandac-carte-pentru-copii

http://www.revistaorizont.ro/arhiva/noiembrie2016.pdf

" Tot ce scrie Macesaru e re­cog­noscibil, doar ca ambalajul e viu, na­ratiunile alerte, scenetele tonice. Deseori, cum aminteam, chiar cu resurse de irizare poetica. Usor de adaptat, simpatic si dramatic in tuse scurte si precise, textul emite pretentii, sanctioneaza taios si ferm, are umor si ironie. Un roman despre sera umana de langa noi, despre venele unei tari aflata in moarte clinica. Stram­beniul e Romania aflata la reanimare de mult timp, supra­vie­tuind prin aparatele ruginite ale primitivismului, gandit totdeauna ca solutie generala. Me­dicamentul e inghititul in sec, perspectivele intunecate sunt noi motive de aglomerare a carciumii, iar copiii, ei bine, ei nu conteaza." Nr.544, 21-11-2016 http://www.suplimentuldecultura.ro/index.php/continutArticolNrIdent/Cronica%20de%20carte/11772

" Ciprian Măceșaru dovedește luciditate și un simț al observației transpus cu ușurință în literatură.  Iar prin umor și ironie – dacă nu destramă – cel puțin arată cu degetul inerția degradării morale. Personaje și scene pitorești legate subtil, ritmul vioi și frazele scurte au vigoare și un impact puternic.  Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta  intră cu ușurință în topul restrâns al cărților de literatură care răsfrâng cu farmec lumea românească postdecembristă în care mămăliga se încăpățânează să explodeze. Parcă mereu cu niște pași în avans față de cei care încearcă să o oprescă." 14.11.2016 http://www.bookaholic.ro/tuica-injuraturi-viata-obisnuita-trecutul-e-intotdeauna-cu-un-pas-inaintea-ta-ciprian-macesaru.html

" Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta , cel mai recent roman al lui Ciprian Măceşaru, ar putea fi caracterizat drept încă una din producţiile minimaliste, insolite, intense şi uşor derutante care-l caracterizează pe originalul scriitor. Romanul este greu de clasat, putându-se revendica deopotrivă de la experimentele moderniste ale unui Mircea Horia Simionescu, de la distopismul ironic al unui Groşan,  dar şi de la optzecismul clasic al prozaicului şi omului comun, de factură nedelciană. Cel mai probabil, câte puţin din toate acestea se regăseşte în romanul lui Măceşaru. Dar, distilând toate aceste experimente şi experienţe textuale (C.M. este nu doar un foarte bun scriitor, ci şi un excelent şi foarte divers cititor), textul lui Măceşaru reuşeşte acea simplitate stilistică şi savuroasă care este semnul unui talent autentic, stăpân pe mijloacele sale. Este tonic, plin de viaţă, reconfortant, o adevărată plăcere la lectură." Vineri, 4 noiembrie 2016 http://cas...

" Cei doi autori pun în discuție răbdarea fizică și metafizică, trecându-și ștafeta de la unul la altul, abordând pe rând mai multe tipuri de răbdare: față de soț/soție, față de copii, față de sine, în viața profesională (în cazul de față, scrisul), în viața intimă etc. Mie volumul mi-a amintit un pic de   În căutarea fericirii, de Bertrand Russel , prin urmărirea temei de-a lungul mai multor segmente ce compun viața noastră de zi cu zi, dar și prin tonul sfătos uneori, amuzant alteori, al unei cărți ce-și propune un subiect atât de vast. Volumul de față cuprinde numeroase referințe literare (de la Biblie, Filocalie și Pateric la diverși filosofi), fără ca acestea să fie greoaie sau să împovăreze în vreun fel lectura. Printre subiectele abordate se numără: ideea răbdării ca act de curaj, ca îndurare, ideea ascultării, ca ucenicie, ideea răbdării în literatură, poporul român: Suntem un popor al paradoxurilor, e adevărat. Avem groaznice căderi, ar și surprinzătoare momente...

"Cu umorul picant şi ironia contaminată suprarealist a lui Bohumil Hrabal deasupra, cu vecini mai bătrâni precum Nicolae Velea şi Ion Băieşu, ori mai tineri, ca  Sorin Stoica şi Mimi Brănescu, satul Strâmbeni pe care Ciprian Măceşaru îl propune ca metonimie a României de azi îşi desfăşoară geografia belalie între cruzime, grotesc şi funebru, între prostie, viclenie, abulie şi demonie, între violenţă şi iresponsabilitatea frizând demenţa. Fiecare îşi râde de fiecare, toată lumea bate şi înşeală pe toată lumea, autoritatea minte, fantazează megaloman şi alterează tot ce atinge. Se violează, se ucide, victimele se sinucid, satul se visează republică autonomă, iar nebunii, după ce joacă în rol de Nemesis, ajung să meargă cu bicicleta pe sub mormintele din cimitir."